pricepere sf [At: PSALT. HUR. 26^r/15 / V: (îvr) prece~ / Pl: ~ri / E: pricepe] 1 Cunoaștere. 2 Aflare. 3 Înțelegere. 4 (Îvr) Lămurire asupra unui lucru Si: (înv) pricepătură (1), (îvr) preceput¹. 5 (Rar) Distingere. 6 (Reg) Luminare. 7 Luare la cunoștință. 8 Cunoaștere temeinică într-un anumit domeniu Si: precepătură (2), (rar) pricepuție (1). 9 Iscusință, experiență într-o acțiune Si: (rar) pricepuție (2). 10 Aflare. 11 Constatare. 12 (Olt) Înzdrăvenire.

PRICEPERE, priceperi, s. f. Acțiunea de a (se) pricepe și rezultatul ei. 1. Capacitatea de a pătrunde ceva cu mintea; facultatea de a înțelege; înțelegere. Nu vrei însă să arăți că pricepi, pentru că priceperea asta ar cere să renunți la avantajele cîștigate. DEMETRIUS, C. 10. Ție îți trebuie învățătură. Ți s-ar deschide mai bine priceperea. SADOVEANU, M. C. 59. 2. Totalitatea cunoștințelor într-un domeniu sau într-o specialitate; capacitate, destoinicie. Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat. SADOVEANU, E. 25. ♦ Iscusință, îndemînare. Nașa avea și cu ce, dar avea și priceperea ei în făcutul plăcintelor cu brînză, al gogoșilor și al cozonacilor. PAS Z. I. 175.

PRICEPERE ~i f. 1) v. A PRICEPE și A SE PRICEPE. 2) Calitatea de a pricepe, de a înțelege ușor; deșteptăciune; inteligență. 3) Capacitatea de a face totul cu ușurință și iscusință; dexteritate; dibăcie; măiestrie; abilitate; îndemânare. [G.-D. priceperii] /v. a (se) pricepe

pricepere f. facultatea de a pricepe, inteligență.

pricépere f. Facultatea de a te pricepe, de a ști lucrurile pin practică saŭ învățătură: a avea pricepere, a fi om cu (saŭ fără) pricepere la ceva.

precepere sf vz pricepere

pricepere s. f., g.-d. art. priceperii; pl. priceperi

pricepere s. f., g.-d. art. priceperii; pl. priceperi

pricepere s. f., g.-d. art. priceperii; pl. priceperi

PRICEPERE s. 1. v. înțelegere. 2. v. cunoaștere. 3. cunoaștere, stăpânire. (~ mai multor meserii.) 4. înțelegere, pătrundere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 5. v. capacitate. 6. v. îndemânare. 7. v. inteligență. 8. v. îndemânare. 9. v. măiestrie.

PRICEPERE s. 1. înțelegere, percepere, sesizare, (înv.) pricepătură, știutură. (~ situației.) 2. cunoaștere. înțelegere, percepție. (Proces de ~.) 3. cunoaștere, stăpînire. (~ mai multor meserii.) 4. înțelegere, pătrundere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 5. capacitate, competență, destoinicie, pregătire, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Profesionist de mare ~.) 6. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 7. deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, rațiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. și Olt.) pamet, (înv.) înțelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager, dar o ~ de nivel mediu.) 8. agerime, deșteptăciune, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare. (~ cuiva într-o împrejurare dată.) 9. artă, dibăcie, iscusință, îndemînare, măiestrie, meșteșug, știință, talent. (Obiect făcut cu multă ~.)

Pricepere ≠ nepricepere

futu-te-n aripă / pricepere! expr. (obs.) fire-ai tu să fii!