5 definiții pentru îndobitocit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNDOBITOCIT, -Ă, îndobitociți, -te, adj. Care și-a pierdut facultățile intelectuale și morale; prostit. – V. îndobitoci.
ÎNDOBITOCIT, -Ă, îndobitociți, -te, adj. Care și-a pierdut facultățile intelectuale și morale; prostit. – V. îndobitoci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îndobitocit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: îndobitoci] 1 Care și-a pierdut facultățile intelectuale Si: prostit, tâmpit, (rar) abrutizat, decăzut. 2 Care nu mai respectă nici un principiu moral. 3 Care nu mai are nici o deprindere civilizată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDOBITOCIT, -Ă, îndobitociți, -te, adj. Care se află în stare de îndobitocire, cu puterile morale scăzute; prostit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNDOBITOCIT adj. 1. prostit, tâmpit. (Om ~.) 2. v. abrutizat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNDOBITOCIT adj. prostit, tîmpit. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
îndobitocit, îndobitocităadjectiv
etimologie:
- îndobitoci DEX '98 DEX '09