îndărătnicie sf [At: COD. VOR. 47 / V: ~răpnicie, ~răptnicie / Pl: ~ii / E: îndărătnic + -ie] (Înv) 1 Opoziție. 2 Răutate. 3 Încăpățânare. 4 Perseverență.

ÎNDĂRĂTNICIE, îndărătnicii, s. f. Încăpățînare, neînduplecare, îndîrjire, stăruință. Avea îndărătnicii pe care ți le-ai lămurit mai tîrziu. PAS, Z. I 173. Acolo, învățăturile trecutului și îndărătnicia din veac îl mîngîiau și-l întăreau, SADOVEANU, P. M. 138. Îndărătnicia a fost, poate, singura boală de care mi-amintesc să fi zăcut în zilele mele. HOGAȘ, M. N. 220. – Variantă: (regional) îndărăptnicie (SBIERA, P. 43) s. f.

ÎNDĂRĂTNICIE ~i f. 1) Caracter îndărătnic; obstinație. 2) Acțiune îndărătnică; stăruință; perseverență; tenacitate. /a îndărătnici + suf. ~cie

îndărătnicíe f. Caracteru de a fi îndărătnic. – Vechĭ îndere-.

îndărăpnicie sf vz îndărătnicie

îndărăptnicie sfvz îndărătnicie

îndrăpniciune sf vz îndărătnicie

ÎNDĂRĂPTNICIE s. f. v. îndărătnicie.

îndărâtnicie f. starea sau fapta îndărâtnicului.

îndărătnicie s. f., art. îndărătnicia, g.-d. art. îndărătniciei; pl. îndărătnicii, art. îndărătniciile (desp. -ci-i-)

îndărătnicie s. f., art. îndărătnicia, g.-d. art. îndărătniciei; pl. îndărătnicii, art. îndărătniciile

îndărătnicie s. f., art. îndărătnicia, g.-d. art. îndărătniciei; pl. îndărătnicii, art. îndărătniciile

ÎNDĂRĂTNICIE s. 1. v. încăpățânare. 2. v. tenacitate.

ÎNDĂRĂTNICIE s. 1. încăpățînare, (livr.) obstinație, (rar) recalcitranță, (pop.) nătîngie, (prin Transilv.) mădăție. (O ~ fără sens.) 2. dîrzenie, încăpățînare, perseverență, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (Lucrează cu ~.)