opțiuni
  • info

10 definiții pentru înfocare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFOCARE s. f. Acțiunea de a (se) înfoca; înflăcărare, entuziasm; ardoare, pasiune. – V. înfoca.

ÎNFOCARE s. f. Acțiunea de a (se) înfoca; înflăcărare, entuziasm; ardoare, pasiune. – V. înfoca.

înfocare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 1/2 / Pl: ~cări / E: înfoca] 1 (Rar) Ardere în foc a ceva. 2 (Rar) Înfierbântare la foc. 3 (Îvr) Cauterizare. 4 (Înv) Agitație. 5 (Fig) Înflăcărare ca urmare a unui sentiment puternic.

ÎNFOCARE s. f. Înflăcărare, ardoare, pasiune, entuziasm. Aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare. EMINESCU, N. 121. Nume ce-n înfocarea închipuirii mele Pe strălucita-i frunte îl văd și îl citesc. ALEXANDRESCU, M. 99. ◊ (Adesea în loc. adv.) Cu înfocare. Stăpîne, zise atunci calul, nechezînd cu înfocare, nu te mai olicăi atîta. CREANGĂ, O. A. 244. Tinerii o privea cu amor și înfocare. NEGRUZZI, S. I 64. Libertatea pe care o doreau cu înfocare. BĂLCESCU, O. II 259.

înfocare f. ardoare, vehemență.

înfocáre f. Ardoare, pasiune: soldatu îșĭ ĭubește cu înfocare steagu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfocare s. f., g.-d. art. înfocării

înfocare s. f., g.-d. art. înfocării

înfocare s. f., g.-d. art. înfocării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFOCARE s. 1. v. entuziasm. 2. v. vehemență.

ÎNFOCARE s. 1. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.) 2. impetuozitate, vehemență, violență. (Se apără, ripostează cu ~.)

Intrare: înfocare
înfocare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfocare
  • ‑nfocare
  • înfocarea
  • ‑nfocarea
plural
  • înfocări
  • ‑nfocări
  • înfocările
  • ‑nfocările
genitiv-dativ singular
  • înfocări
  • ‑nfocări
  • înfocării
  • ‑nfocării
plural
  • înfocări
  • ‑nfocări
  • înfocărilor
  • ‑nfocărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfocare, înfocărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înfoca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ardoare entuziasm pasiune vehemență înflăcărare
    • format_quote Aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare. EMINESCU, N. 121. DLRLC
    • format_quote Nume ce-n înfocarea închipuirii mele Pe strălucita-i frunte îl văd și îl citesc. ALEXANDRESCU, M. 99. DLRLC
    • chat_bubble adesea locuțiune adverbială Cu înfocare. DLRLC
      • format_quote Stăpîne, zise atunci calul, nechezînd cu înfocare, nu te mai olicăi atîta. CREANGĂ, O. A. 244. DLRLC
      • format_quote Tinerii o privea cu amor și înfocare. NEGRUZZI, S. I 64. DLRLC
      • format_quote Libertatea pe care o doreau cu înfocare. BĂLCESCU, O. II 259. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfoca DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.