7 definiții pentru înfricoșat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNFRICOȘAT, -Ă, înfricoșați, -te, adj. Cuprins de frică; speriat2, înspăimântat, îngrozit, înfricat. ♦ Înfiorător, înspăimântător. ♦ (Reg., cu valoare de superlativ) Teribil, grozav. – V. înfricoșa.
ÎNFRICOȘAT, -Ă, înfricoșați, -te, adj. Cuprins de frică; speriat2, înspăimântat, îngrozit, înfricat. ♦ Înfiorător, înspăimântător. ♦ (Reg., cu valoare de superlativ) Teribil, grozav. – V. înfricoșa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înfricoșat, ~ă a [At: CORESI, PS. 202 / Pl: ~ați, ~e / E: înfricoșa] 1 (Înv) Care inspiră frică Si: îngrozitor, înfiorător, înspăimântător. 2 (Îrg; cu valoare de superlativ) Teribil. 3 Cuprins de frică. 4 Intimidat. 5 (Pex) Timid.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFRICOȘAT, -Ă, înfricoșați, -te, adj. Cuprins de frică, speriat, înspăimîntat, îngrozit. Se uită înfricoșată pe sub coviltirul trăsurii. DUMITRIU, N. 81. Tata m-a trimis să ți le aduc, am șoptit înfricoșat. VORNIC, P. 18. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome. REBREANU, P. S. 86. ◊ Fig. Toamna de pe malul mării cu priviri înfricoșate Urmărește-n larg fantome de corăbii înecate. D. BOTEZ, P. O. 49. ♦ Care inspiră frică, înfiorător, înspăimîntător. Cel mai înfricoșat la înfățișare, din pricina bărbii și comanacului, era cuviosul Nicadim. SADOVEANU, F. J. 232. Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adînc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare. GOGA, P. 11. Venind un vîrtej înfricoșat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus. CREANGĂ, P. 89. Fața lui era înfricoșată, privirea cruntă. EMINESCU, N. 15. ◊ (Adverbial) Îi iesă și lui ursul înainte, mornăind înfricoșat. CREANGĂ, P. 198. Vîntul... Suflă trist, înfricoșat. ALECSANDRI, P. I 48. ♦ Foarte bun, foarte frumos. Se apucă și ea de găti niște bucate înfricoșate. ISPIRESCU, L. 23. Apoi, făcu o nuntă d-alea înfricoșatele. id. ib. 344.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înfricoșat a. 1. care insuflă frică, spăimântător: oaste înfricoșată; 2. pop. grozav, strașnic (în sens bun): ea găti niște bucate înfricoșate ISP. făcură o nuntă înfricoșată ISP. [V. fricos].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfricoșát, -ă adj. Umplut de frică: mutră înfricoșată. Înfricoșător, formidabil: o artilerie înfricoșată. Foarte bun, turbat: niște bucate înfricoșate. Foarte strălucit: o nuntă înfricoșată. Adv. Formidabil: tunurile bubuĭaŭ înfricoșat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNFRICOȘAT adj. v. îngrozit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFRICOȘAT adj. cutremurat, încrîncenat, înfiorat, îngrozit, înspăimîntat, zguduit, (înv. și pop.) spăimîntat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ la vederea...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înfricoșat, înfricoșatăadjectiv
- sinonime: speriat înfricat îngrozit înspăimântat
- Se uită înfricoșată pe sub coviltirul trăsurii. DUMITRIU, N. 81. DLRLC
- Tata m-a trimis să ți le aduc, am șoptit înfricoșat. VORNIC, P. 18. DLRLC
- Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome. REBREANU, P. S. 86. DLRLC
- Toamna de pe malul mării cu priviri înfricoșate Urmărește-n larg fantome de corăbii înecate. D. BOTEZ, P. O. 49. DLRLC
- 1.1. Care inspiră frică. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înfiorător înspăimântător
- Cel mai înfricoșat la înfățișare, din pricina bărbii și comanacului, era cuviosul Nicodim. SADOVEANU, F. J. 232. DLRLC
- Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adînc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare. GOGA, P. 11. DLRLC
- Venind un vîrtej înfricoșat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
- Fața lui era înfricoșată, privirea cruntă. EMINESCU, N. 15. DLRLC
- Îi iesă și lui ursul înainte, mornăind înfricoșat. CREANGĂ, P. 198. DLRLC
- Vîntul... Suflă trist, înfricoșat. ALECSANDRI, P. I 48. DLRLC
-
- 1.2. (Cu valoare de superlativ) Foarte bun, foarte frumos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se apucă și ea de găti niște bucate înfricoșate. ISPIRESCU, L. 23. DLRLC
- Apoi, făcu o nuntă d-alea înfricoșatele. ISPIRESCU, L. 344. DLRLC
-
-
etimologie:
- înfricoșa DEX '09 DEX '98