opțiuni
  • info

6 definiții pentru înspăimântat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSPĂIMÂNTAT, -Ă, înspăimântați, -te, adj. Cuprins de spaimă; îngrozit, înfricoșat, speriat2. – V. înspăimânta.

ÎNSPĂIMÂNTAT, -Ă, înspăimântați, -te, adj. Cuprins de spaimă; îngrozit, înfricoșat, speriat2. – V. înspăimânta.

înspăimântat, ~ă a [At: CORESI, EV. 168/14 / Pl: ~ați, ~e / E: înspăimânta] Cuprins de spaimă Si: înfricoșat, îngrozit, înspăimat (1), speriat.

ÎNSPĂIMÎNTAT, -Ă, înspăimîntați, -te, adj. Cuprins de spaimă, de groază; îngrozit, înfricoșat. Strigă înspăimîntată: dăruiește-mi viața, Păsărilă! CREANGĂ, P. 268. Fuge nencetat Ca un duh înspăimîntat. ALECSANDRI, P. A. 41. Fugea înspăimîntat și nu se putea ține pe picioare de groază. BĂLCESCU, O. I 201. ◊ (Poetic) Tremura înspăimîntată marea de-ale lor corăbii. EMINESCU, O. I 147. – Variantă: (învechit) spăimîntat, -ă (NEGRUZZI, S. I 206, ALEXANDRESCU, M. 21) adj.

SPĂIMÎNTAT, -Ă adj. v. înspăimîntat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSPĂIMÂNTAT adj. v. îngrozit.

ÎNSPĂIMÎNTAT adj. cutremurat, încrîncenat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, zguduit, (înv. și pop.) spăimîntat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ la vederea...)

Intrare: înspăimântat
înspăimântat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înspăimântat
  • ‑nspăimântat
  • înspăimântatul
  • înspăimântatu‑
  • ‑nspăimântatul
  • ‑nspăimântatu‑
  • înspăimântată
  • ‑nspăimântată
  • înspăimântata
  • ‑nspăimântata
plural
  • înspăimântați
  • ‑nspăimântați
  • înspăimântații
  • ‑nspăimântații
  • înspăimântate
  • ‑nspăimântate
  • înspăimântatele
  • ‑nspăimântatele
genitiv-dativ singular
  • înspăimântat
  • ‑nspăimântat
  • înspăimântatului
  • ‑nspăimântatului
  • înspăimântate
  • ‑nspăimântate
  • înspăimântatei
  • ‑nspăimântatei
plural
  • înspăimântați
  • ‑nspăimântați
  • înspăimântaților
  • ‑nspăimântaților
  • înspăimântate
  • ‑nspăimântate
  • înspăimântatelor
  • ‑nspăimântatelor
vocativ singular — —
plural — —
spăimântat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spăimântat
  • spăimântatul
  • spăimântatu‑
  • spăimântată
  • spăimântata
plural
  • spăimântați
  • spăimântații
  • spăimântate
  • spăimântatele
genitiv-dativ singular
  • spăimântat
  • spăimântatului
  • spăimântate
  • spăimântatei
plural
  • spăimântați
  • spăimântaților
  • spăimântate
  • spăimântatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înspăimântat, înspăimântatăadjectiv

  • 1. Cuprins de spaimă; speriat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: speriat înfricoșat îngrozit
    • format_quote Strigă înspăimîntată: dăruiește-mi viața, Păsărilă! CREANGĂ, P. 268. DLRLC
    • format_quote Fuge nencetat Ca un duh înspăimîntat. ALECSANDRI, P. A. 41. DLRLC
    • format_quote Fugea înspăimîntat și nu se putea ține pe picioare de groază. BĂLCESCU, O. I 201. DLRLC
    • format_quote poetic Tremura înspăimîntată marea de-ale lor corăbii. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
etimologie:
  • vezi înspăimânta DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.