opțiuni
  • info

13 definiții pentru înfrunzi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRUNZI, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.

ÎNFRUNZI, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.

înfrunzi vi [At: TETRAEV. (1574) 243 / Pzi: ~zesc, (Trs; Ban) înfrund / E: în- + frunză] 1 A face frunze. 2 A se acoperi de frunze. 3 (Pex) A înverzi.

ÎNFRUNZI, înfrunzesc, vb. IV. Intranz. (Despre plante, mai ales despre copaci) A da frunze, a se acoperi cu frunze. V. înverzi. Pădurea mai luptă și vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8. De-ar da dumnezeu să dea, Să vie primăvara, Să-nfrunzească pădurea. ANT. LIT. POP. I 438.

A ÎNFRUNZI pers. 3 ~ește intranz. (mai ales despre arbori și arbuști) A se acoperi cu frunze; a face frunze. /<lat. infrondire

înfrunzì v. a se acoperi cu frunze, a înverzi. [Lat. FRONDESCERE].

înfrunzésc v. intr. (d. frunză, ca lat. frondéscere, d. frons, frondis; it. frondire). Scot frunze: bradu, codru a înfrunzit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfrunzi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzește, 3 pl. înfrunzesc, imperf. 3 sg. înfrunzea; conj. prez. 3 să înfrunzească

înfrunzi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzește, imperf. 3 sg. înfrunzea; conj. prez. 3 să înfrunzească

înfrunzi vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzește, imperf. 3 sg. înfrunzea; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrunzească

înfrunzesc, -zeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRUNZI vb. a înverzi. (Copacii au ~.)

ÎNFRUNZI vb. a înverzi. (Copacii au ~.)

A înfrunzi ≠ a (se) desfrunzi

Intrare: înfrunzi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrunzi
  • ‑nfrunzi
  • înfrunzire
  • ‑nfrunzire
  • înfrunzit
  • ‑nfrunzit
  • înfrunzitu‑
  • ‑nfrunzitu‑
  • înfrunzind
  • ‑nfrunzind
  • înfrunzindu‑
  • ‑nfrunzindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • înfrunzește
  • ‑nfrunzește
 (să)
  • înfrunzească
  • ‑nfrunzească
  • înfrunzea
  • ‑nfrunzea
  • înfrunzi
  • ‑nfrunzi
  • înfrunzise
  • ‑nfrunzise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • înfrunzesc
  • ‑nfrunzesc
 (să)
  • înfrunzească
  • ‑nfrunzească
  • înfrunzeau
  • ‑nfrunzeau
  • înfrunziră
  • ‑nfrunziră
  • înfrunziseră
  • ‑nfrunziseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfrunziverb

  • 1. A face frunze, a se acoperi cu frunze. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înverzi antonime: desfrunzi
    • format_quote Pădurea mai luptă și vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8. DLRLC
    • format_quote De-ar da dumnezeu să dea, Să vie primăvara, Să-nfrunzească pădurea. ANT. LIT. POP. I 438. DLRLC
etimologie:
  • În + frunză DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.