10 definiții pentru înfrânare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNFRÂNARE, înfrânări, s. f. Acțiunea de a (se) înfrâna; fig. reținere, abținere, cumpătare. – V. înfrâna.
ÎNFRÂNARE, înfrânări, s. f. Acțiunea de a (se) înfrâna; fig. reținere, abținere, cumpătare. – V. înfrâna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înfrânare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: înfrâna] 1 Așezare a unui frâu Si: înfrânat1. 2 (Fig) Stăpânire de sine Si: înfrânat1 (2). 3 Domesticire a unor animale sălbatice Si: înfrânat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfrânare f. acțiunea de a (se) înfrâna: abstinență.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFRÎNARE, înfrînări, s. f. Acțiunea de a (se) înfrîna; potrivirea frîului la un animal de ham; fig. reținere, abținere, cumpătare. Cu înfrînare... își stăpînea pofta. PANN, P. V. I 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înfrînáre f. Acțiunea de a saŭ de a te înfrîna. Represiune. Abstinență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înfrânare s. f., g.-d. art. înfrânării; pl. înfrânări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înfrânare s. f., g.-d. art. înfrânării; pl. înfrânări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înfrânare s. f., g.-d. art. înfrânării; pl. înfrânări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNFRÂNARE s. 1. v. împiedicare. 2. v. strunire. 3. v. reținere. 4. v. abținere. 5. împiedicare, oprire, stăvilire. (~ avântului tineresc.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFRÂNARE s. 1. împiedicare. (~ unei căruțe, la vale.) 2. domolire, liniștire, strunire. (~ calului.) 3. reținere, (livr.) continență. (~ a sentimentelor.) 4. abținere, reținere, stăpînire. (~ de la ceva.) 5. împiedicare, oprire, stăvilire. (~ avîntului tineresc.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înfrânare, înfrânărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) înfrâna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Cu înfrînare... își stăpînea pofta. PANN, P. V. I 130. DLRLC
-
-
etimologie:
- înfrâna DEX '09 DEX '98