opțiuni
  • info

20 de definiții pentru îngălbeni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂLBENI, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbini vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBENI, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbini vb. IV] – În + galben.

îngălbeni [At: VARLAAM, ap. TDRG / V: (îvr) ~bini / Pzi: ~nesc / E: în- + galben] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni galben. 3 vr (D. frunze, foi etc.) A se veșteji. 4-5 vri (D. oameni) A deveni palid. 6-7 vri (Pex) A se trece.

ÎNGĂLBENI, îngălbenesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊ Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional) îngălbini (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212), gălbeni (RUSSO, O. 51), gălbini (ȘEZ. I 171) vb. IV.

A SE ÎNGĂLBENI mă ~esc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben

A ÎNGĂLBENI ~esc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben

îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.

ÎNGĂLBINI vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBINI vb. IV v. îngălbeni.

îngălbini v vz îngălbeni

GĂLBENI vb. IV v. îngălbeni.

GĂLBINI vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBINI, vb. IV v. îngălbeni.

îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngălbeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, 3 sg. îngălbenește, imperf. 1 îngălbeneam; conj. prez. 1 sg. să îngălbenesc, 3 să îngălbenească

îngălbeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, imperf. 3 sg. îngălbenea; conj. prez. 3 să îngălbenească

îngălbeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenesc, imperf. 3 sg. îngălbenea; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbenească

gălbeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenesc, 3 sg. gălbenește, imperf. 1 gălbeneam; conj. prez. 1 sg. să gălbenesc, 3 să gălbenească

îngălbenesc, -neam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGĂLBENI vb. 1. v. păli. 2. v. ofili.

ÎNGĂLBENI vb. 1. a păli, (înv. și reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoție.) 2. a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.

Intrare: îngălbeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbenire
  • ‑ngălbenire
  • îngălbenit
  • ‑ngălbenit
  • îngălbenitu‑
  • ‑ngălbenitu‑
  • îngălbenind
  • ‑ngălbenind
  • îngălbenindu‑
  • ‑ngălbenindu‑
 singular plural
  • îngălbenește
  • ‑ngălbenește
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălbenesc
  • ‑ngălbenesc
 (să)
  • îngălbenesc
  • ‑ngălbenesc
  • îngălbeneam
  • ‑ngălbeneam
  • îngălbenii
  • ‑ngălbenii
  • îngălbenisem
  • ‑ngălbenisem
a II-a (tu)
  • îngălbenești
  • ‑ngălbenești
 (să)
  • îngălbenești
  • ‑ngălbenești
  • îngălbeneai
  • ‑ngălbeneai
  • îngălbeniși
  • ‑ngălbeniși
  • îngălbeniseși
  • ‑ngălbeniseși
a III-a (el, ea)
  • îngălbenește
  • ‑ngălbenește
 (să)
  • îngălbenească
  • ‑ngălbenească
  • îngălbenea
  • ‑ngălbenea
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbenise
  • ‑ngălbenise
plural I (noi)
  • îngălbenim
  • ‑ngălbenim
 (să)
  • îngălbenim
  • ‑ngălbenim
  • îngălbeneam
  • ‑ngălbeneam
  • îngălbenirăm
  • ‑ngălbenirăm
  • îngălbeniserăm
  • ‑ngălbeniserăm
  • îngălbenisem
  • ‑ngălbenisem
a II-a (voi)
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
 (să)
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
  • îngălbeneați
  • ‑ngălbeneați
  • îngălbenirăți
  • ‑ngălbenirăți
  • îngălbeniserăți
  • ‑ngălbeniserăți
  • îngălbeniseți
  • ‑ngălbeniseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălbenesc
  • ‑ngălbenesc
 (să)
  • îngălbenească
  • ‑ngălbenească
  • îngălbeneau
  • ‑ngălbeneau
  • îngălbeniră
  • ‑ngălbeniră
  • îngălbeniseră
  • ‑ngălbeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbinire
  • ‑ngălbinire
  • îngălbinit
  • ‑ngălbinit
  • îngălbinitu‑
  • ‑ngălbinitu‑
  • îngălbinind
  • ‑ngălbinind
  • îngălbinindu‑
  • ‑ngălbinindu‑
 singular plural
  • îngălbinește
  • ‑ngălbinește
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălbinesc
  • ‑ngălbinesc
 (să)
  • îngălbinesc
  • ‑ngălbinesc
  • îngălbineam
  • ‑ngălbineam
  • îngălbinii
  • ‑ngălbinii
  • îngălbinisem
  • ‑ngălbinisem
a II-a (tu)
  • îngălbinești
  • ‑ngălbinești
 (să)
  • îngălbinești
  • ‑ngălbinești
  • îngălbineai
  • ‑ngălbineai
  • îngălbiniși
  • ‑ngălbiniși
  • îngălbiniseși
  • ‑ngălbiniseși
a III-a (el, ea)
  • îngălbinește
  • ‑ngălbinește
 (să)
  • îngălbinească
  • ‑ngălbinească
  • îngălbinea
  • ‑ngălbinea
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbinise
  • ‑ngălbinise
plural I (noi)
  • îngălbinim
  • ‑ngălbinim
 (să)
  • îngălbinim
  • ‑ngălbinim
  • îngălbineam
  • ‑ngălbineam
  • îngălbinirăm
  • ‑ngălbinirăm
  • îngălbiniserăm
  • ‑ngălbiniserăm
  • îngălbinisem
  • ‑ngălbinisem
a II-a (voi)
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
 (să)
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
  • îngălbineați
  • ‑ngălbineați
  • îngălbinirăți
  • ‑ngălbinirăți
  • îngălbiniserăți
  • ‑ngălbiniserăți
  • îngălbiniseți
  • ‑ngălbiniseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălbinesc
  • ‑ngălbinesc
 (să)
  • îngălbinească
  • ‑ngălbinească
  • îngălbineau
  • ‑ngălbineau
  • îngălbiniră
  • ‑ngălbiniră
  • îngălbiniseră
  • ‑ngălbiniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gălbeni
  • gălbenire
  • gălbenit
  • gălbenitu‑
  • gălbenind
  • gălbenindu‑
 singular plural
  • gălbenește
  • gălbeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gălbenesc
 (să)
  • gălbenesc
  • gălbeneam
  • gălbenii
  • gălbenisem
a II-a (tu)
  • gălbenești
 (să)
  • gălbenești
  • gălbeneai
  • gălbeniși
  • gălbeniseși
a III-a (el, ea)
  • gălbenește
 (să)
  • gălbenească
  • gălbenea
  • gălbeni
  • gălbenise
plural I (noi)
  • gălbenim
 (să)
  • gălbenim
  • gălbeneam
  • gălbenirăm
  • gălbeniserăm
  • gălbenisem
a II-a (voi)
  • gălbeniți
 (să)
  • gălbeniți
  • gălbeneați
  • gălbenirăți
  • gălbeniserăți
  • gălbeniseți
a III-a (ei, ele)
  • gălbenesc
 (să)
  • gălbenească
  • gălbeneau
  • gălbeniră
  • gălbeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gălbini
  • gălbinire
  • gălbinit
  • gălbinitu‑
  • gălbinind
  • gălbinindu‑
 singular plural
  • gălbinește
  • gălbiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gălbinesc
 (să)
  • gălbinesc
  • gălbineam
  • gălbinii
  • gălbinisem
a II-a (tu)
  • gălbinești
 (să)
  • gălbinești
  • gălbineai
  • gălbiniși
  • gălbiniseși
a III-a (el, ea)
  • gălbinește
 (să)
  • gălbinească
  • gălbinea
  • gălbini
  • gălbinise
plural I (noi)
  • gălbinim
 (să)
  • gălbinim
  • gălbineam
  • gălbinirăm
  • gălbiniserăm
  • gălbinisem
a II-a (voi)
  • gălbiniți
 (să)
  • gălbiniți
  • gălbineați
  • gălbinirăți
  • gălbiniserăți
  • gălbiniseți
a III-a (ei, ele)
  • gălbinesc
 (să)
  • gălbinească
  • gălbineau
  • gălbiniră
  • gălbiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngălbeni, îngălbenescverb

  • 1. A deveni sau a face să devină galben, palid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: păli
    • format_quote Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. DLRLC
    • format_quote Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. DLRLC
    • format_quote Soarele a îngălbenit hârtia. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: gălbeni ofili veșteji
      • format_quote Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. DLRLC
etimologie:
  • În + galben DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.