opțiuni
  • info

7 definiții pentru înnebunit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNEBUNIT, -Ă, înnebuniți, -te, adj. Care și-a pierdut facultățile mintale; nebun; (prin exagerare) surescitat, agitat. – V. înnebuni.

înnebunit, ~ă a [At: DRĂGHICI, R. 225/19 / S și: îne~ / Pl: ~iți, ~e / E: înnebuni] 1 Care și-a pierdut stăpânirea de sine. 2 Dement. 3 Foarte îndrăgostit de cineva sau de ceva.

ÎNNEBUNIT, -Ă, înnebuniți, -te, adj. Care este atins de nebunie, de demență; nebun; (prin exagerare) surescitat, agitat. – V. înnebuni.

ÎNNEBUNIT, -Ă, înnebuniți, -te, adj. Care și-a pierdut facultățile mintale, nebun, smintit; (prin exagerare) scos din minți, zăpăcit, uluit. Cîțiva simbriași ai portului aleargă înnebuniți dintr-o parte în alta. SAHIA, N. 39. Înnebunit în bătăi... el recunoaște că a ucis pe Dumitru. GHEREA, ST. CR. II 152. – Variantă: nebunit, -ă (DRĂGHICI, R. 225) adj.

NEBUNIT, -Ă adj. v. înnebunit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNEBUNIT adj., s. v. nebun.

ÎNNEBUNIT adj., s. (MED.) alienat, dement, descreierat, nebun, smintit, țicnit, (livr. și peior.) sonat, (pop. și fam.) apucat, candriu, căpiat, deșucheat, strecheat, (înv. și reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînd, (Ban.) pălăurat, (Olt. șl Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltat, sărit, scrîntit, țăcănit. (O persoană ~.)

Intrare: înnebunit
înnebunit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnebunit
  • ‑nnebunit
  • înnebunitul
  • înnebunitu‑
  • ‑nnebunitul
  • ‑nnebunitu‑
  • înnebunită
  • ‑nnebunită
  • înnebunita
  • ‑nnebunita
plural
  • înnebuniți
  • ‑nnebuniți
  • înnebuniții
  • ‑nnebuniții
  • înnebunite
  • ‑nnebunite
  • înnebunitele
  • ‑nnebunitele
genitiv-dativ singular
  • înnebunit
  • ‑nnebunit
  • înnebunitului
  • ‑nnebunitului
  • înnebunite
  • ‑nnebunite
  • înnebunitei
  • ‑nnebunitei
plural
  • înnebuniți
  • ‑nnebuniți
  • înnebuniților
  • ‑nnebuniților
  • înnebunite
  • ‑nnebunite
  • înnebunitelor
  • ‑nnebunitelor
vocativ singular — —
plural — —
nebunit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebunit
  • nebunitul
  • nebunitu‑
  • nebunită
  • nebunita
plural
  • nebuniți
  • nebuniții
  • nebunite
  • nebunitele
genitiv-dativ singular
  • nebunit
  • nebunitului
  • nebunite
  • nebunitei
plural
  • nebuniți
  • nebuniților
  • nebunite
  • nebunitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnebunit, înnebunităadjectiv

  • 1. Care și-a pierdut facultățile mintale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nebun smintit
    • 1.1. prin exagerare Agitat, surescitat. DEX '09
      sinonime: agitat surescitat
    • 1.2. prin exagerare Scos din minți. DLRLC
      sinonime: uluit zăpăcit
      • format_quote Cîțiva simbriași ai portului aleargă înnebuniți dintr-o parte în alta. SAHIA, N. 39. DLRLC
      • format_quote Înnebunit în bătăi... el recunoaște că a ucis pe Dumitru. GHEREA, ST. CR. II 152. DLRLC
etimologie:
  • vezi înnebuni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.