înnoire sf [At: BIBLIA (1688) 8/44 / S și: îno~ / Pl: ~ri / E: înnoi] 1 Asemănare cu ceva nou, prin înlocuirea a ceea ce era vechi, uzat Si: (înv) înnoitură (1). 2 Punere a unui lucru nou în locul altuia vechi Si: (înv) înnoitură (2). 3 Regenerare și întinerire a unui organism Si: (înv) înnoitură (3). 4 Refacere a puterii și energiei Si: (înv) înnoitură (4). 5 Repetare. 6 Producere a unui eveniment nou Si: (înv) înnoitură (6). 7 (Înv) Sfințire a unei construcții Si: (înv) înnoitură (7). 8 Schimbare a hainelor vechi cu unele noi Si: (înv) înnoitură (8). 9 Prelungire a valabilității unei autorizații, a unui document Si: (înv) înnoitură (9). 10 Reluare a unei acțiuni Si: (înv) înnoitură (10). 11 (Înv; spc) Schimbare a domniei țării Si: (înv) înnoitură. 12 Renovare. 13 Inovație.

ÎNNOIRE, înnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) înnoi și rezultatul ei. 1. Refacere, reparare. V. restaurare. Înnoirea fațadei unei case. 2. Fig. Transformare, prefacere, regenerare. Susținea sus și tare că trebuiesc înnoiri pe care nu le poate realiza decît el. VORNIC, P. 103. Acești cîrtitori de la orașe se pun împotriva înnoirii, se pun împotriva democrației. SADOVEANU, E. 29. 3. Repetare. Înnoirea unor promisiuni.

înnoire s. f., g.-d. art. înnoirii; pl. înnoiri

înnoire s. f., g.-d. art. înnoirii; pl. înnoiri

înnoire s. f., g.-d. art. înnoirii; pl. înnoiri

ÎNNOIRE s. 1. v. renovare. 2. v. modernizare. 3. prelungire. (~ autorizației.) 4. v. inovație.

ÎNNOIRE s. v. regenerare.

ÎNNOIRE s. 1. inovare, inovație. (~ unui procedeu.) 2. modernizare. (~ mijloacelor de predare în școală.) 3. prelungire. (~ autorizației.)

înnoire s. v. REGENERARE.