9 definiții pentru înrobire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNROBIRE, înrobiri, s. f. Acțiunea de a înrobi și rezultatul ei. – V. înrobi.
ÎNROBIRE, înrobiri, s. f. Acțiunea de a înrobi și rezultatul ei. – V. înrobi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înrobire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: înrobi] Subjugare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNROBIRE, înrobiri, s. f. Acțiunea de a înrobi și rezultatul ei; robire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înrobire s. f., g.-d. art. înrobirii; pl. înrobiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înrobire s. f., g.-d. art. înrobirii; pl. înrobiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înrobire s. f., g.-d. art. înrobirii; pl. înrobiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNROBIRE s. 1. v. subjugare. 2. subjugare, (livr.) servitute. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNROBIRE s. 1. aservire, robie, robire, subjugare, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 2. subjugare, (livr.) servitute. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Înrobire ≠ dezrobire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
înrobire, înrobirisubstantiv feminin
etimologie:
- înrobi DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.