însemnare sf [At: SCR. II, 163/5 / V: (reg) ~săm~ / Pl: ~nări / E: însemna] 1 Semnalare. 2 Purtare a unei semnificații Si: însemnat¹ (2). 3 Aplicare a unui semn caracteristic pe ceva Si: însemnat¹ (3), însemnătură (1). 4 Înfierare. 5 Delimitare. 6 (Rar) Exprimare a unui anumit sens de către un cuvânt Si: însemnat¹ (6). 7 Menționare în scris a unui fapt Si: însemnat¹ (7), însemnătură (5). 8 Notare. 9 (Înv) Aducere la cunoștință Si: însemnat¹ (9), însemnătură (7). 10 Concentrare a atenției la ceva Si: însemnat¹ (10). 11 Deținere a unei anumite importanțe Si: însemnat¹ (11). 12 (Înv) Stabilire.

ÎNSEMNARE, însemnări, s. f. Acțiunea de a însemna și rezultatul ei. 1. Notare, înregistrare în scris. Cîte orașe am văzut și într-însele orice vrednic de însemnare lucru-am văzut. GOLESCU, Î. 17. 2. Marcare printr-un semn distinctiv. Însemnarea oilor. 3. Notă scrisă cu privire la un fapt, la un eveniment. Eminescu căpătase de la Pumnul însemnările de lecțiuni și le împrumuta și la colegi. CĂLINESCU, E. 71. [În 1852] Turgheniev își isprăvește însemnările vînătorești. SADOVEANU, E. 235. Însemnare a călătoriei ce am făcut eu, Constandin Golescu, coprinzătoare de cîte orașe am văzut. GOLESCU, Î. 17. 4. (Rar) Înțeles, semnificație, accepțiune, sens. Sunetul cuvintelor pronunțate îi deșteaptă în conștiință însemnarea lor. GHEREA, ST. CR. I 355.

ÎNSEMNARE ~ări f. 1) v. A ÎNSEMNA. 2) Ceea ce este însemnat undeva. /v. a însemna

însemnare f. 1. acțiunea de a însemna; 2. rezultatul ei: notă, observațiune, semnificațiune.

însemnáre f. Acțiunea de a însemna, notă. Înțeles, sens, semnificațiune: însemnarea unuĭ cuvînt.

însemnare s. f., g.-d. art. însemnării; pl. însemnări

însemnare s. f., g.-d. art. însemnării; pl. însemnări

însemnare s. f., g.-d. art. însemnării; pl. însemnări

ÎNSEMNARE s. 1. marcare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. v. înregistrare. 3. (concr.) consemnare, mențiune, notație, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleață pe marginea unui manuscris.) 4. v. indicație. 5. v. sens.

ÎNSEMNARE s. 1. marcare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. consemnare, înregistrare, înscriere, notare, notație, (înv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 3. (concr.) consemnare, mențiune, notație, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleață pe marginea unui manuscris.) 4. (concr.) indicație, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...) 5. accepție, conținut, înțeles, semnificație, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simț, tîlc. (~ unui cuvînt.)