opțiuni
  • info

13 definiții pentru întortochea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTORTOCHEA, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.

ÎNTORTOCHEA, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.

întortochea [At: ODOBESCU, S. III, 409 / V: întortoca, ~ochia, ~oia, tortochia / Pzi: ~chez / E: ml *intorticulare] 1 vt A răsuci. 2 vr (D. drumuri, ape) A avea o linie sinuoasă, cotită. 3 vt (Fig) A complica un lucru, o idee.

ÎNTORTOCHEA, întortochez, vb. I. Tranz. A învîrti în toate felurile, spre a produce confuzie; a suci, a încîlci. Cum mai poate acest om întortochea vorbele, cînd totul e terminat și planurile sînt acum fapte care grăiesc? CAMIL PETRESCU, B. 187. Oricît am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul și exactul adevăr. ODOBESCU, S. III 409.

A ÎNTORTOCHEA ~ez tranz. (idei, lucrări, probleme) A face (mai) complicat (decât este în realitate); a complica. /<lat. intorticulare

A SE ÎNTORTOCHEA pers. 3 se ~ează intranz. (mai ales despre drumuri) A avea mai multe cotituri; a fi cotit. /<lat. intorticulare

întortoca v vz întortochea

întortochia v vz întortochea

întortoia vt vz întortochea

întortochià v. 1. a sucii, a învârti; 2. fig. a exprima într’un mod confuz. [Vechiu-rom. întort, sucit (v. tort)].

întortochéz, a -chĭá (vest) și -cheá (est). v. tr. (d. întort, de unde s’a făcut *întóartec, a -cá, apoĭ întortocá, eŭ întórtoc [Ban. Trans.] apoĭ -chĭa, orĭ d. lat. *întortĭcare saŭ *întortĭculare; fr. entortiller, sp. entortijar). Sucesc, învîrtesc: a întortochĭa cărările, (fig.) o frază. V. trunchez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întortochea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întortochez, 3 întortochează, 1 pl. întortochem; conj. prez. 1 sg. să întortochez, 3 să întortocheze; ger. întortochind

întortochea (a ~) vb., ind. prez. 3 întortochează; conj. prez. 3 să întortocheze; ger. întortochind

întortochea vb., ind. prez. 1 sg. întortochez, 3 sg. și pl. întortochează; conj. prez. 3 sg. și pl. întortocheze; ger. întortochind

Intrare: întortochea
verb (VT208)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întortochea
  • ‑ntortochea
  • întortochere
  • ‑ntortochere
  • întortocheat
  • ‑ntortocheat
  • întortocheatu‑
  • ‑ntortocheatu‑
  • întortochind
  • ‑ntortochind
  • întortochindu‑
  • ‑ntortochindu‑
 singular plural
  • întortochează
  • ‑ntortochează
  • întortocheați
  • ‑ntortocheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întortochez
  • ‑ntortochez
 (să)
  • întortochez
  • ‑ntortochez
  • întortocheam
  • ‑ntortocheam
  • întortocheai
  • ‑ntortocheai
  • întortocheasem
  • ‑ntortocheasem
a II-a (tu)
  • întortochezi
  • ‑ntortochezi
 (să)
  • întortochezi
  • ‑ntortochezi
  • întortocheai
  • ‑ntortocheai
  • întortocheași
  • ‑ntortocheași
  • întortocheaseși
  • ‑ntortocheaseși
a III-a (el, ea)
  • întortochează
  • ‑ntortochează
 (să)
  • întortocheze
  • ‑ntortocheze
  • întortochea
  • ‑ntortochea
  • întortoche
  • ‑ntortoche
  • întortochease
  • ‑ntortochease
plural I (noi)
  • întortochem
  • ‑ntortochem
 (să)
  • întortochem
  • ‑ntortochem
  • întortocheam
  • ‑ntortocheam
  • întortochearăm
  • ‑ntortochearăm
  • întortocheaserăm
  • ‑ntortocheaserăm
  • întortocheasem
  • ‑ntortocheasem
a II-a (voi)
  • întortocheați
  • ‑ntortocheați
 (să)
  • întortocheați
  • ‑ntortocheați
  • întortocheați
  • ‑ntortocheați
  • întortochearăți
  • ‑ntortochearăți
  • întortocheaserăți
  • ‑ntortocheaserăți
  • întortocheaseți
  • ‑ntortocheaseți
a III-a (ei, ele)
  • întortochează
  • ‑ntortochează
 (să)
  • întortocheze
  • ‑ntortocheze
  • întortocheau
  • ‑ntortocheau
  • întortocheară
  • ‑ntortocheară
  • întortocheaseră
  • ‑ntortocheaseră
întortoca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
întortoia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
întortochia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întortochea, întortochezverb

  • 1. reflexiv (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A complica, a încâlci un lucru, o idee. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: complica suci încâlci
    • format_quote Cum mai poate acest om întortochea vorbele, cînd totul e terminat și planurile sînt acum fapte care grăiesc? CAMIL PETRESCU, B. 187. DLRLC
    • format_quote Oricît am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul și exactul adevăr. ODOBESCU, S. III 409. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.