întrecere sf [At: DOSOFTEI, MOL., ap. DA ms / Pl: ~ri / E: întrece] 1 Depășire a unei persoane în timpul mersului Si: întrecut¹ (1). 2 (Fig) Dovedire a superiorității față de cineva într-o anumită privință Si: excedare, covârșire, întrecut¹ (2). 3 Depășire a unei anumite limite Si: întrecut¹ (3). 4-5 (Înv) (Existență sau) deținere a unor cantități mai mari decât este necesar din ceva Si: întrecut¹ (4- 5). 6-7 Încercare a unor persoane de a se depăși una pe alta prin (calități sau) performanțe Si: întrecut¹ (6-7). 8-9 Îndeplinire a unei acțiuni mai bine (decât altcineva sau) decât sine însuși Si: întrecut¹ (8-9). 10 (Ccr; șfg) Competiție. 11 Răsfățare. 12 Mângâiere. 13 (Îe) A se lua la ~ A se întrece (8). 14 (Iuz; îs) ~ socialistă Mișcare cu caracter de masă, specifică fostelor țări socialiste, prin care se urmărea stimularea competiției și creșterea producției în diverse domenii. 15-16 (Îe) A fl în ~ (socialistă) A fi angajat într-o (astfel de) competiție. 17 Cursă de cai Si: întrecut¹ (17). 18 (Ccr; înv) Rămășiță. 19 (Înv) Lăcomie. 20 (Înv) Exagerare. 21 (Înv) Obrăznicie. 22 (Fig) Avantaj. 23 Încercare. modificată

ÎNTRECERE, întreceri, s. f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; desfășurare de forțe (sau de însușiri) în vederea stabilirii întîietății; concurs, competiție. Întrecere sportivă. ▭ Împăratul Eurit dase sfară în țară că cine va putea să-l biruiască... la întrecere cu arcul, după acela își va da pe fie-sa. ISPIRESCU, U. 69. ◊ Fig. Era o întrecere suavă de culori tari. CAMIL PETRESCU, N. 80. ◊ Întrecere socialistă = metodă comunistă de organizare a muncii, constînd în stimularea muncitorilor sau întreprinderilor de a se depăși unii pe alții, ridicînd productivitatea muncii, prin folosirea mai bună a tehnicii, prin introducerea de inovații, prin dezvoltarea inițiativei creatoare conștiente a oamenilor muncii. Întrecerile socialiste sînt autocritica practică a masei muncitorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 13/3. Era chemarea la întrecerea socialistă a tractoriștilor de la S.M.T.-ul Valul lui Traian, adresată tuturor tractoriștilor din întreaga țară. MIHALE, O. 130. (Cu elipsa determinării) Întrecerea, vorbi mai departe Andrei, înseamnă în primul rînd organizarea procesului de producție. MIHALE, O. 201. ◊ Expr. A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. A se lua la întrecere = a se întrece. Se luară la întrecere. Dară nici pomeneală nu era ca să se apropie cineva de această iapă, căci pe toți îi lăsa în urmă. ISPIRESCU, L. 80.

ÎNTRECERE ~i f. v. A ÎNTRECE și A SE ÎNTRECE. ◊ ~ sportivă competiție sportivă. /v. a (se) întrece

întrecere f. fig. rivalitate: a se lua la întrecere.

întrécere f. Acțiunea de a te lua la întrecere, de a încerca cine e maĭ ĭute, maĭ puternic ș. a.

întrecere s. f., g.-d. art. întrecerii; pl. întreceri

întrecere s. f., g.-d. art. întrecerii; pl. întreceri

întrecere s. f., g.-d. art. întrecerii; pl. întreceri

ÎNTRECERE s. 1. v. depășire. 2. v. meci. 3. v. concurs. 4. v. gală. 5. v. concurență. 6. v. emulație.

ÎNTRECERE s. 1. depășire, devansare. (~ cuiva în mers.) 2. (SPORT) dispută, întîlnire, joc, meci, partidă. (~ a durat doar trei minute.) 3. (SPORT) competiție, concurs. (O ~ de atletism.) 4. (SPORT) competiție, reuniune. (O nouă ~ de box.) 5. concurență, luptă, rivalitate. (~ între mai multe concerne.) 6. emulație. (Există acolo o adevărată ~.)