CONCURS, concursuri, s. n. 1. Întrecere (sportivă) finalizată cu întocmirea unui clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți. 2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ. 3. Ajutor, sprijin, colaborare. ◊ Concurs de împrejurări = totalitatea împrejurărilor care se întâlnesc într-un anumit moment; conjunctură. ◊ Loc. vb. A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-și da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din fr. concours, lat. concursus.

concurs sn [At: GHICA, A. 625 / V: (înv) ~rșum / Pl: ~uri / E: fr concours, lat concursus] 1-2 Întrecere (sportivă) care se termină (întotdeauna) cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți. 3-4 Examen pentru selecția candidaților la intrarea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc. 5 Contribuție. 6 (Îe) A-și da ~ul (cuiva sau la ceva) A colabora cu cineva sau la ceva. 7 (Îs) ~ de împrejurări Conjunctură (1). 8 (Jur; înv) Încuviințare. 9 (Jur; Trs; înv) Cererea mai multor creditori de a împărți prin judecată averea unui datornic. 10 (Îs) ~ de creditori Situație în care averea unui datornic este insuficientă pentru plătirea tuturor creditorilor. 11 (Trs; gms; iuz) Faliment.

CONCURS, concursuri, s. n. 1. Întrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți. 2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ. 3. Ajutor, sprijin, colaborare. ◊ Concurs de împrejurări = totalitatea împrejurărilor care se întâlnesc într-un anumit moment; conjunctură. ◊ Loc. vb. A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-și da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din fr. concours, lat. concursus.

CONCURS, concursuri, s. n. 1. Întrecere, competiție în sporturile individuale, organizată pentru a evidenția pe cei mai buni dintre participanți. Concurs de natație. ♦ Examen pentru dobîndirea unui post, a unei burse etc., la care se prezintă mai mulți candidați. A reușit primul la concurs. ▭ Profesorii șefi de catedră și profesorii sînt aleși prin concurs dintre persoanele care posedă titlul științific de doctor în științe sau gradul de profesor în învățămîntul superior. COL. HOT. DISP. 1189. 2. Ajutor, sprijin, contribuție, colaborare. Industria noastră se dezvoltă cu concursul tehnicii sovietice. ▭ Generalul Bem... a voit să-și asigure neutralitatea sau chiar concursul armatei otomane. GHICA, A. 625. ◊ Expr. A da concurs (cuiva) = a ajuta (pe cineva). Concurs de împrejurări = totalitatea împrejurărilor care se întîlnesc într-un anumit moment; conjunctură.

CONCURS s.n. 1. Întrecere; competiție sportivă. 2. Examen pentru selecția candidaților la intrarea într-o instituție de învățămînt sau pentru a obține un post, o bursă etc. 3. Ajutor, sprijin; colaborare; contribuție. ◊ A-și da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de împrejurări = totalitatea faptelor, a împrejurărilor care coincid într-un anumit moment; conjunctură. [Cf. fr. concours, lat. concursus].

CONCURS s. n. 1. examen pentru selecționarea candidaților la admiterea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc. 2. întrecere; competiție sportivă. 3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuție. ♦ a-și da ŭl (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură. (< fr. concours, lat. concursus)

CONCURS ~uri n. 1) Luptă între două sau mai multe persoane (state, organizații) care urmăresc același avantaj sau același rezultat; întrecere; concurență; competiție. 2) Examen prin care mai mulți candidați concurează pentru un număr limitat de locuri sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ. 3) Reuniune constând în lupta pentru întâietate în una sau mai multe probe sportive; întrecere sportivă; competiție. 4) rar Susținere materială sau morală; ajutor; sprijin; reazem. ◊ ~ de împrejurări ansamblu de împrejurări care influențează la un moment dat o serie de lucruri; coincidență de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus

concurs n. 1. acțiunea de a coopera: ofer concursul meu; 2. lupta concurenților pentru un premiu, pentru un post; 3. fig. întâlnire: concurs de împrejurări neprevăzute.

*concúrs n., pl. urĭ (lat. con-cursus). Întrecere între artiștĭ, savanțĭ, atlețĭ ș. a.: a scoate un loc la concurs, concurs ipic. Fig. Afluență, grămădire: concurs imens de lume, concurs de împrejurărĭ.

concurșum sn vz concurs

HORS CONCOURS (fr.) = În afară de concurs. Pentru ceva care e desăvîrșit. Un tablou hors-concours.

concert(-spectacol)-concurs s. n. (muz.) ◊ „La Curtea de Argeș a fost organizat un concert-concurs al corurilor caselor de cultură din jud. Argeș, la care au participat șase formații orășenești.” R.l. 28 XII 76 p. 2. ◊ „A.T.M.-ul a pregătit pentru sezonul estival un concert-spectacol-concurs cu soliști îndrăgiți.” Cont. 12 VIII 77 p. 6 (din concert + [spectacol +] concurs)

emisiune-concurs s. f. Emisiune în care are loc un concurs ◊ „Sunt la modă emisiunile-concurs. Pentru că suscită atenția, antrenează concurenți, ascultători, spectatori; pentru că, în general vorbind, orice dispută pasionează.” I.B. 1 II 67 p. 2. ◊ „Emisiune-concurs pentru tineri interpreți de muzică populară.” Pr.R.TV 13 IV 74 p. 13; v. și 26 I 67 p. 8 (din emisiune + concurs)

expoziție-concurs s. f. Concurs în cadrul unei expoziții ◊ „La cea de-a IV-a ediție a Expoziției-concurs interjudețene de artă fotografică «România ’78» au fost declarați câștigători [...]” R.l. 30 V 78 p. 2. ◊ „Expoziția-concurs de machete de nave.” I.B. 18 V 83 p. 7 (din expoziție + concurs)

festival-concurs s. n. (artă) Festival în cadrul căruia are loc și un concurs ◊ „Miercuri a început la Târgoviște cea de a treia ediție a popularului festival-concurs de romanțe «Crizantema de aur».” Sc. 29 X 70 p. 3. ◊ „La Suceava se desfășoară cea de a treia ediție a festivalului-concurs de etnografie și artă populară [...]” R.l. 22 VI 74 p. 2. ◊ „S-a încheiat cea de a treia ediție a festivalului-concurs «Voronețiana».” R.l. 26 VII 78 p. 2; v. și I.B. 9 X 70 p. 2, Săpt. 5 VII 74 p. 7, R.l. 14 XII 74 p. 2 (din festival + concurs)

spectacol-concurs s. n. Spectacol în cadrul căruia are loc un concurs ◊ „Trei autori vor încerca în spectacolul concurs «Se caută o vedetă», pe care Teatrul «C. Tănase» îl organizează la Sala Palatului [...] să găsească vedete de «varietăți și de muzică ușoară» din rândul publicului.” I.B. 28 X 70 p. 2. ◊ „Pe lângă spectacolul-concurs vor avea loc și recitaluri extraordinare de muzică cultă și dans clasic.” R.l. 14 XII 74 p. 2 (din spectacol + concurs)

târg-concurs s. n. Târg în cadrul căruia au loc concursuri ◊ „Se va deschide reputatul târg al olarilor, dar și unul – în piața Grivița – de jucării și miniaturi din ceramică realizate de copii, un târg-concurs cu premii.” R.l. 31 VII 73 p. 2 (din târg + concurs)

*concúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. lat. con-currere și acomodat d. a curge. V. de-curg). Merg împreună spre acelașĭ punct, concurez, contribuĭ: aceste legĭ concurg spre fericirea țăriĭ.

concurs s. n., pl. concursuri

concurs s. n., pl. concursuri

concurs s. n., pl. concursuri

CONCURS s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.

CONCURS s. 1. competiție, întrecere. (~ de atletism.) 2. v. ajutor. 3. ajutor, contribuție, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.)

CONCURS s. 1. competiție, întrecere. (~ de atletism.) 2. ajutor, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Vă ofer ~ meu.) 3. ajutor, contribuție, sprijin. (~ lui a fost hotărîtor.)

concurs s. v. ACORD. APROBARE. ASENTIMENT. AVIZ. CONSIMȚĂMÎNT. CONSIMȚIRE. ÎNCUVIINȚARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. PERMISIUNE. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.

concurs C. de creație, competiție în care un juriu de specialiști analizează și selecționează (prin atribuire de premii și mențiuni) lucrări muzicale prezentate de diverși compozitori – al căror nume este înlocuit de obicei de motto-uri. C. de interpretare, competiție în care interpreți vocali și instrumentiști se confruntă în cadrul unor recitaluri* sau concerte (1) (cu sau fără public), în urma cărora juriul le acordă diverse premii sau mențiuni pe măsura talentului și măiestriei dovedite. Unele dintre c. au loc în cadrul festivalurilor*.

CONCÚRS (< fr., lat.) s. n. 1. Examen pentru obținerea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-un institut de învățămînt. 2. Forma cea mai răspîndită de organizare a întrecerilor (ex. dintre sportivi, artiști etc. sau dintre echipe), care se termină întotdeauna cu întocmirea unui clasament (și cu acordarea unor premii). 3. Ajutor, sprijin, colaborare. C. de împrejurări = conjunctură. 4. (Dr.) C. de infracțiuni = situație în care două sau mai multe infracțiuni au fost săvîrșite de aceeași persoană, mai înainte ca aceasta să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele, ori în care o inacțiune sau acțiune a unei persoane, datorită împrejurărilor în care s-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni. (EC.) Concursul creditorilor = situație în care mai mulți creditori ai aceluiași debitor formulează pretenții cu privire la prețul obținut din vînzarea silită a aceluiași bun al debitorului lor.

Hors concours (fr. „În afara concursului”) – expresie prin care se înțelege prezentarea unui candidat sau a unei opere la concurs în mod benevol, adică fără a lua parte efectiv la competiția respectivă. Prin analogie, se spune „hors concours” despre o lucrare realizată în afara sarcinilor propuse, despre un concert cîntat în afara programului (se mai zice și hors programme), despre un musafir sosit în afara invitaților stabiliți etc…