7 definiții pentru întregit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNTREGIT, -Ă, întregiți, -te, adj. Făcut sau devenit întreg; completat. – V. întregi.
ÎNTREGIT, -Ă, întregiți, -te, adj. Făcut sau devenit întreg; completat. – V. întregi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întregit, ~ă [At: GORJAN, H. I, 122/1 / V: ~egat / Pl: -giți, -e / E: întregi] 1-2 a (Făcut să devină sau) devenit complet. 3 a Deplin. 4 a Unitar. 5 a Compus din nou Si: refăcut. 6 a (Înv) Însănătoșit. 7 a (Pex) Îngrășat. 8 a (Nob) Integrat. 9 av (Înv) Cu bine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTREGIT, -Ă, întregiți, -te, adj. Făcut sau devenit întreg, completat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
întregat, ~ă a vz întregit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNTREGIT adj. v. completat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTREGIT adj. completat, împlinit, rotunjit. (Sumă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
întregat, -ă, adj. (înv.) făcut întreg, completat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
întregit, întregităadjectiv
etimologie:
- întregi DEX '09 DEX '98