întârziat¹ sn [At: DA ms / P: ~zi-a / Pl: ~uri / E: întârzia] (Înv) Întârziere.

întârziat², ~ă [At: I. IONESCU, C. 237 / V: ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: întârzia] 1 a Care a apărut, s-a ivit după termenul prevăzut sau fixat. 2 a (Fig; d. minte, judecată) Arierat. 3-4 a, av (Rar) Tardiv. 5 a Amânat.

ÎNTÂRZIAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTÂRZIA. 2) (despre persoane) Care se dezvoltă mai încet decât ar trebui. /v. a întârzia

întârziet, ~ă a vz întârziat

ÎNTÎRZIAT, -Ă, intîrziați, -te, adj. 1. Care se află în întîrziere, care vine sau se manifestă mai tîrziu decît timpul fixat. Tren întîrziat. ▭ Numai cîte un cocoș întîrziat mai vestea ici-colo zorile. REBREANU, I. 115. 2. (Despre oameni sau despre facultățile lor mintale) Care nu s-a dezvoltat, nu a evoluat, nu a progresat normal; înapoiat. – Pronunțat: -zi-at.

întîrziát, -ă adj. și s. Care e în întîrziere, retardatar.

ÎNTÂRZIAT adj. 1. (înv.) zăbavnic, zăbovit, zăbovitor. (Un om ~ la serviciu.) 2. v. tardiv. 3. v. restant. 4. v. arierat.

Întârziat ≠ neîntârziat, prompt

ÎNTÎRZIAT adj. 1. (înv.) zăbavnic, zăbovit, zăbovitor. (Un om ~ la serviciu.) 2. tardiv, tîrziu. (O intervenție ~.) 3. restant. (Plată ~.) 4. (MED.) arierat, înapoiat. (Persoană ~.)