opțiuni
  • info

13 definiții pentru învingător (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVINGĂTOR, -OARE, învingători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins; biruitor, câștigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. -ător.

ÎNVINGĂTOR, -OARE, învingători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins; biruitor, câștigător. – Înving (prez. ind. al lui învinge) + suf. -ător.

învingător, ~oare smf, a [At: N. TEST. (1648), ap. GCRI 129/16 / Pl: ~i, ~oare / E: învinge + -(ă)tor] 1-2 (Persoană) care și-a înfrânt adversarul în luptă Si: biruitor. 3-4 (Persoană) care s-a dovedit superioară celorlalți într-o întrecere sportivă Si: câștigător.

ÎNVINGĂTOR, -OARE, învingători, -oare, adj. Care a învins; biruitor, cîștigător, victorios. Armate învingătoare. ◊ (Substantivat) Învingătorii se-ntorc în cetate... Copiii vor rîde-n fiece casă. Pîini albe vor crește pe fiece masă. TULBURE, V. R. 36. Pe sub arcuri triumfale trece mîndru-nvingătorul. EMINESCU, O, IV 123.

ÎNVINGĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care a obținut o victorie sau un succes. /înving + suf. ~tor

învingător a. și m. care învinge.

învingătór, -oáre adj. și s. Care învinge orĭ a învins, victorios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învingător adj. m., s. m., pl. învingători; adj. f., s. f. sg. și pl. învingătoare

învingător adj. m., s. m., pl. învingători; adj. f., s. f. sg. și pl. învingătoare

învingător adj. m., s. m., pl. învingători; f. sg. și pl. învingătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVINGĂTOR adj., s. v. victorios.

ÎNVINGĂTOR adj., s. biruitor, cîștigător, izbînditor, triumfător, victorios. (~ într-o competiție.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VICTRIX CAUSA DIIS PLACUIT SED VICTA CATONI (lat.) zeii au ținut cu învingătorul, dar Cato cu cel învins – Lucan, „Pharsalia”, I, 128. În lupta dintre Cezar și Pompei, numai Cato cel Tânăr a rămas până la sfârșit de partea învinsului Pompei. Elogiu celui care apără consecvent o cauză, chiar dacă își dă seama că e pierdută.

Victrix causa diis placuit, sed victa Catoni (lat. „Zeii au fost pentru învingător (Cezar), dar Cato pentru învins (Pompei)” – Versul 128 din Pharsalia (cartea I), poemul lui Lucan, care descrie luptele dintre Cezar și Pompei. După ce acesta din urmă a fost înfrînt la Pharsalos (anul 48), numai Cato a rămas credincios cauzei celui învins. Versul caracterizează deci pe cel ce slujește o idee, o cauză, chiar cînd a ajuns singurul ei apărător. În romanul Slujbașii, al lui Honoré de Balzac, numai funcționarul Phellion are curajul să conducă pînă în stradă pe fostul lui șef căzut în dizgrație și să-i exprime admirația plină de respect. Cînd se întoarce la birou, un coleg recunoaște: Victrix causa diis placuit, sed victa Catoni! (vezi Opere, vol. V, ESPLA, 1959, pag. 264). LIT.

Intrare: învingător (s.m.)
învingător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învingător
  • ‑nvingător
  • învingătorul
  • învingătoru‑
  • ‑nvingătorul
  • ‑nvingătoru‑
plural
  • învingători
  • ‑nvingători
  • învingătorii
  • ‑nvingătorii
genitiv-dativ singular
  • învingător
  • ‑nvingător
  • învingătorului
  • ‑nvingătorului
plural
  • învingători
  • ‑nvingători
  • învingătorilor
  • ‑nvingătorilor
vocativ singular
  • învingătorule
  • ‑nvingătorule
plural
  • învingătorilor
  • ‑nvingătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învingător, învingătorisubstantiv masculin
învingătoare, învingătoaresubstantiv feminin
învingător, învingătoareadjectiv

etimologie:
  • Înving (prezent indicativ al lui învinge) + -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.