17 definiții pentru biruitor (s.m.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIRUITOR, -OARE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor.
BIRUITOR, -OARE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
biruitor, ~oare [At: PRAV. MOLD. 1/2 / P: ~ru-i~ / Pl: ~i / E: birui + -tor] 1-2 a Care biruie (1-2). 3 (Înv) sm Stăpânitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
biruitor, -oare s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. (Persoană, armată etc.) care biruie, care învinge; învingător. Și gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri (EMIN.). ◊ (subst.) Gingașa Ruxanda ajunse să fie parte biruitorului (C. NEGR.). ◊ Loc.vb. A ieși biruitor v. ieși. 2 s.m., s.f. (înv.) Stăpînitor. Domnul și biruitorul țării Moldovei (PRAV.). • sil. -ru-i-. pl. -ori, -oare. /birui + -tor.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BIRUITOR, -TOARE adj. sm. f. Care biruește: împăratul se întorcea ~ (ISP.); Ca un ~, cu pasul falnic Înainta ’n lumină (VLAH.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BIRUITOR, -OARE, biruitori, -oare, adj. Care biruie, învinge (sau a biruit, a învins); învingător, victorios. Glorie muncii biruitoare, Țării Sovietelor, veșnică glorie! DEȘLIU, G. 55. Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Adverbial) Mînecuță... răsuflă biruitor: Știți că m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230. ◊ (Substantivat) Gingașa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144. (Fig.) Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DEȘLIU, G. 35. – Pronunțat: -ru-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIRUITOR, -OARE, biruitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care biruie; învingător. [Pr.: -ru-i-] – Din birui + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIRUITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care ține de biruințe; propriu biruinței; învingător; victorios; triumfător. Armată ~oare. [Sil. -ru-i-] /a birui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
biruitor m. cel ce biruiește, victorios.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
biruitór, -oáre adj. adj. și s. Învingător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
biruitor (desp. -ru-i-) adj. m., s. m., pl. biruitori; adj. f., s. f. sg. și pl. biruitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
biruitor (-ru-i-) adj. m., s. m., pl. biruitori; adj. f., s. f. sg. și pl. biruitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
biruitor adj. m., s. m., pl. biruitori; f. sg. și pl. biruitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BIRUITOR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BIRUITOR adj., s. v. victorios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BIRUITOR adj., s. cîștigător, izbînditor, învingător, triumfător, victorios. (~ într-o competiție.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
biruitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
biruitor, biruitori, (biruitoriu), s.m. 1. Învingător. 2. Stăpân 3. (în expr.) Biruitorul unei case = cap de familie, proprietarul unei case. (Sec. XVIII). – Din birui + suf. -tor (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: bi-ru-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
biruitor, biruitorisubstantiv masculin biruitoare, biruitoaresubstantiv feminin biruitor, biruitoareadjectiv
- 1. (Persoană) care a învins. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: câștigător câștigător izbânditor triumfător victorios învingător antonime: bătut înfrânt învins
- Glorie muncii biruitoare, Țării Sovietelor, veșnică glorie! DEȘLIU, G. 55. DLRLC
- Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
- Mînecuță... răsuflă biruitor: Știți că m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230. DLRLC
- Gingașa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144. DLRLC
- Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DEȘLIU, G. 35. DLRLC
-
etimologie:
- Birui + -tor. DEX '98 DEX '09