5 definiții pentru învățat (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂȚAT1 s. n. Învățare. – V. învăța.

ÎNVĂȚAT1 s. n. Învățare. – V. învăța.

învățat1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 40 / Pl: ~uri / E: învăța] 1 Obișnuire. 2 Familiarizare. 3 Deprindere. 4-13 Învățare (4-13). 14 Înțelegere. 15-19 Învățare (15-19). 20 Aflare. 21 (Înv) Poruncire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învățat1 (faptul de a învăța) s. n.

învățat2 s. n.

învățat s. n.

Intrare: învățat (s.n.)
învățat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învățat
  • ‑nvățat
  • învățatul
  • învățatu‑
  • ‑nvățatul
  • ‑nvățatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • învățat
  • ‑nvățat
  • învățatului
  • ‑nvățatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învățatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi învăța DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.