opțiuni
  • info

17 definiții pentru înșuruba

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘURUBA, înșurubez, vb. I. Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + șurub.

ÎNȘURUBA, înșurubez, vb. I. Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + șurub.

înșuruba [At: HERZ. – GHER. M. IV, 214 / V: ~upa / Pzi: ~bez / E: în- + șurub] 1 vt A fixa în locașul ei o piesă cu ghivent Si: a înșurubui (1). 2 vt A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa ceva Si: a înșurubui (2). 3 vt A asambla două piese prevăzute cu ghivent Si: a înșurubui (3). 4 vr A se strânge de jur-împrejurul cuiva. 5 vt A potrivi. 6 vt A ține din scurt. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva împotriva altuia A ațâța.

ÎNȘURUBA, înșurubez, vb. I. Tranz. 1. A da unui șurub sau altei piese filetate o mișcare de rotație, astfel încît să pătrundă într-un material sau într-o piesă filetată. Înșurubez o piuliță. Înșurubez un bec electric. ▭ Omul... începuse să taie ceva, să lipească și să înșurubeze ceva. C. PETRESCU, C. V. 139. ◊ Fig. Țipă jandarmul, înșurubîndu-și arma la umăr. CAMILAR, N. I 233. ♦ Refl. Fig. A se învîrti în spirală. În ciuda frigului și vîntului tăios pe care-l auzeau... cum plînge înșurubîndu-se în hornul sobei de tuci stinse, totuși afară stătea cineva și-i privea. DUMITRIU, V. L. 29. 2. Fig. A încurca, a înfunda (pe cineva). Îl înșuruba în articole de legi, il purta la judecătorie. PAS, Z. I 151. – Variantă: înșurupa vb. I.

A ÎNȘURUBA ~ez tranz. 1) (obiect) A fixa printr-un șurub. 2) (piulițe) A îmbrăca pe filetul unui șurub (prin răsucire). /în + șurub

înșiruba v vz înșuruba

înșurupa vt vz înșuruba

ÎNȘURUPA vb. I v. înșuruba.

înșurupà v. a pune șurupul.

înșurubéz (est) și -péz (vest) v. tr. (d. șurub și șurup). Vîr un șurub: înșurubez un șurub. V. refl. Șurubu s’a înșurubat bine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înșuruba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înșurubez, 3 înșurubează; conj. prez. 1 sg. să înșurubez, 3 să înșurubeze

înșuruba (a ~) vb., ind. prez. 3 înșurubează

înșuruba vb., ind. prez. 1 sg. înșurubez, 3 sg. și pl. înșurubează

înșurubez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȘURUBA vb. (TEHN.) a strânge, (pop.) a șurubui, (reg.) a șurubi. (A ~ piulița.)

ÎNȘURUBA vb. a strînge, (pop.) a șurubui, (reg.) a șurubi. (A ~ piulița.)

A înșuruba ≠ a deșuruba

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înșuruba, înșurubez v. t. 1. a avea contact sexual cu o femeie. 2. (pol.) a condamna la închisoare. 3. a bate foarte rău. 4. a imobiliza, a anihila.

Intrare: înșuruba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșuruba
  • ‑nșuruba
  • înșurubare
  • ‑nșurubare
  • înșurubat
  • ‑nșurubat
  • înșurubatu‑
  • ‑nșurubatu‑
  • înșurubând
  • ‑nșurubând
  • înșurubându‑
  • ‑nșurubându‑
 singular plural
  • înșurubează
  • ‑nșurubează
  • înșurubați
  • ‑nșurubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșurubez
  • ‑nșurubez
 (să)
  • înșurubez
  • ‑nșurubez
  • înșurubam
  • ‑nșurubam
  • înșurubai
  • ‑nșurubai
  • înșurubasem
  • ‑nșurubasem
a II-a (tu)
  • înșurubezi
  • ‑nșurubezi
 (să)
  • înșurubezi
  • ‑nșurubezi
  • înșurubai
  • ‑nșurubai
  • înșurubași
  • ‑nșurubași
  • înșurubaseși
  • ‑nșurubaseși
a III-a (el, ea)
  • înșurubează
  • ‑nșurubează
 (să)
  • înșurubeze
  • ‑nșurubeze
  • înșuruba
  • ‑nșuruba
  • înșurubă
  • ‑nșurubă
  • înșurubase
  • ‑nșurubase
plural I (noi)
  • înșurubăm
  • ‑nșurubăm
 (să)
  • înșurubăm
  • ‑nșurubăm
  • înșurubam
  • ‑nșurubam
  • înșurubarăm
  • ‑nșurubarăm
  • înșurubaserăm
  • ‑nșurubaserăm
  • înșurubasem
  • ‑nșurubasem
a II-a (voi)
  • înșurubați
  • ‑nșurubați
 (să)
  • înșurubați
  • ‑nșurubați
  • înșurubați
  • ‑nșurubați
  • înșurubarăți
  • ‑nșurubarăți
  • înșurubaserăți
  • ‑nșurubaserăți
  • înșurubaseți
  • ‑nșurubaseți
a III-a (ei, ele)
  • înșurubează
  • ‑nșurubează
 (să)
  • înșurubeze
  • ‑nșurubeze
  • înșurubau
  • ‑nșurubau
  • înșurubară
  • ‑nșurubară
  • înșurubaseră
  • ‑nșurubaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșurupa
  • ‑nșurupa
  • înșurupare
  • ‑nșurupare
  • înșurupat
  • ‑nșurupat
  • înșurupatu‑
  • ‑nșurupatu‑
  • înșurupând
  • ‑nșurupând
  • înșurupându‑
  • ‑nșurupându‑
 singular plural
  • înșurupează
  • ‑nșurupează
  • înșurupați
  • ‑nșurupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșurupez
  • ‑nșurupez
 (să)
  • înșurupez
  • ‑nșurupez
  • înșurupam
  • ‑nșurupam
  • înșurupai
  • ‑nșurupai
  • înșurupasem
  • ‑nșurupasem
a II-a (tu)
  • înșurupezi
  • ‑nșurupezi
 (să)
  • înșurupezi
  • ‑nșurupezi
  • înșurupai
  • ‑nșurupai
  • înșurupași
  • ‑nșurupași
  • înșurupaseși
  • ‑nșurupaseși
a III-a (el, ea)
  • înșurupează
  • ‑nșurupează
 (să)
  • înșurupeze
  • ‑nșurupeze
  • înșurupa
  • ‑nșurupa
  • înșurupă
  • ‑nșurupă
  • înșurupase
  • ‑nșurupase
plural I (noi)
  • înșurupăm
  • ‑nșurupăm
 (să)
  • înșurupăm
  • ‑nșurupăm
  • înșurupam
  • ‑nșurupam
  • înșuruparăm
  • ‑nșuruparăm
  • înșurupaserăm
  • ‑nșurupaserăm
  • înșurupasem
  • ‑nșurupasem
a II-a (voi)
  • înșurupați
  • ‑nșurupați
 (să)
  • înșurupați
  • ‑nșurupați
  • înșurupați
  • ‑nșurupați
  • înșuruparăți
  • ‑nșuruparăți
  • înșurupaserăți
  • ‑nșurupaserăți
  • înșurupaseți
  • ‑nșurupaseți
a III-a (ei, ele)
  • înșurupează
  • ‑nșurupează
 (să)
  • înșurupeze
  • ‑nșurupeze
  • înșurupau
  • ‑nșurupau
  • înșurupară
  • ‑nșurupară
  • înșurupaseră
  • ‑nșurupaseră
înșiruba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înșuruba, înșurubezverb

  • 1. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: deșuruba
    • format_quote Înșurubez o piuliță. Înșurubez un bec electric. DLRLC
    • format_quote Omul... începuse să taie ceva, să lipească și să înșurubeze ceva. C. PETRESCU, C. V. 139. DLRLC
    • format_quote figurat Țipă jandarmul, înșurubîndu-și arma la umăr. CAMILAR, N. I 233. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A asambla două piese prevăzute cu ghivent. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. reflexiv figurat A se învârti în spirală. DLRLC
      • format_quote În ciuda frigului și vîntului tăios pe care-l auzeau... cum plînge înșurubîndu-se în hornul sobei de tuci stinse, totuși afară stătea cineva și-i privea. DUMITRIU, V. L. 29. DLRLC
  • 2. figurat A încurca, a înfunda (pe cineva). DLRLC
    sinonime: încurca înfunda
    • format_quote Îl înșuruba în articole de legi, îl purta la judecătorie. PAS, Z. I 151. DLRLC
etimologie:
  • În + șurub DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.