înțepenit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 82 / Pl: ~iți, ~e / E: înțepeni] 1-2 Care (este sau) a devenit țeapăn, rigid. 3 Prins bine în ceva Si: fixat, întărit. 4 Rămas neclintit într-o hotărâre Si: încăpățânat. 5 Care doarme adânc. 6 (Pex) Mort. 7 (Înv; d. oameni) Cuprins de un atac de epilepsie. 8 (D. oameni) Care ia o poziție dârză în fața cuiva Si: înțepușat (6). 9 Înfipt în ceva sau undeva. 10 Afundat în noroi, în nisip etc.

ÎNȚEPENIT, -Ă, înțepeniți, -te, adj. 1. Făcut sau devenit țeapăn; înlemnit, încremenit; rigid. Se ridică greu, cu genunchii înțepeniți. DUMITRIU, N. 121. Baba stă întinsă pe laiță și înțepenită ca moartă. EMINESCU, N. 21. 2. Fixat, întărit.

ÎNȚEPENIT adj. 1. v. fixat. 2. v. anchilozat. 3. v. inert. 4. v. amorțit. 5. v. înmărmurit. 6. v. rigid.

ÎNȚEPENIT adj. v. consolidat, întărit, rigid, țeapăn.

ÎNȚEPENIT adj. 1. fixat, imobilizat, prins, (rar) pecetluit, (reg.) proțăpit. (Un tablou ~.) 2. (MED.) anchilozat, prins. (Cu articulațiile ~.) 3. (MED.) anchilozat, inert, țeapăn. (Are o mînă ~.) 4. amorțit, (Transilv.) dreven. (~ de frig.) 5. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 6. imobil, rigid, static, (livr.) hieratic. (Atitudine ~.)

înțepenit adj. v. CONSOLIDAT. ÎNTĂRIT. RIGID. ȚEAPĂN.