16 definiții pentru șfichiuitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘFICHIUITURĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i] – Șfichiui + suf. -tură.

șfichiuitu sf [At: GHICA, S. 316 / P: ~chiu-i~ / V: (reg) sfichiit~ sf, (rar) ~chiiut~ / Pl: ~ri / E: șfichiui + -tură] (Pop) 1 Lovitură dată cu șfichiul (3). 2 (Pex) Șfichiuire (1). 3 (Pex) Biciuire (2). 4 (Fig) Îndemnare. 5 (Fig) Persiflare.

ȘFICHIUITURĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tură.

ȘFICHIUITURĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul biciului; fig. vorbă ironică, aluzie răutăcioasă; înțepătură. După ce mă făcea cu ou și cu oțet, îmi mai trăgea vreo cîteva șfichiuituri. GHICA, la TDRG.

ȘFICHIUITURĂ ~i f. 1) Lovitură de șfichi. 2) fig. Vorbă usturătoare. [Sil. -chiu-i-] /a șfichiui + suf. ~tură

șfichĭuitúră f., pl. ĭ. Vorbă pin care șfichĭuĭeștĭ. – Și sf- și sfl-.

sfichiitu sf vz șfichiuitură

sfichiuitu sf vz șfichiuitură

șfichiitu sf vz șfichiuitură corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șfichiuitu (desp. -chiu-i-) s. f., g.-d. art. șfichiuiturii; pl. șfichiuituri

șfichiuitu (-chiu-i-) s. f., g.-d. art. șfichiuiturii; pl. șfichiuituri

șfichiuitu s. f. (sil. -chiu-i-), g.-d. art. șfichiuiturii; pl. șfichiuituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘFICHIUITU s. v. ironie, persiflare, zeflemea.

ȘFICHIUITU s. biciuire, șfichiuire, (rar) biciuială. (~ cailor.)

ȘFICHIUITU s. biciuire, șfichiuire, (rar) biciuială. (~ cailor.)

șfichiuitu s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA.

Intrare: șfichiuitură
șfichiuitură substantiv feminin
  • silabație: șfi-chiu-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfichiuitu
  • șfichiuitura
plural
  • șfichiuituri
  • șfichiuiturile
genitiv-dativ singular
  • șfichiuituri
  • șfichiuiturii
plural
  • șfichiuituri
  • șfichiuiturilor
vocativ singular
plural
sfichiuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfichiuitură
  • sfichiuitura
plural
  • sfichiuituri
  • sfichiuiturile
genitiv-dativ singular
  • sfichiuituri
  • sfichiuiturii
plural
  • sfichiuituri
  • sfichiuiturilor
vocativ singular
plural
șfichiitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfichiitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șfichiuitu, șfichiuiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Șfichiui + -tură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.