opțiuni
  • info

12 definiții pentru șuierătoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUIERĂTOARE, șuierători, s. f. (Rar) Obiect, dispozitiv, fluier care șuieră sau cu care cineva șuieră.

ȘUIERĂTOARE ~ f. pop. Jucărie rudimentară, folosită de copii pentru a șuiera; fluierătoare. [Sil. șu-ie-ră-toa-] /a șuiera + suf. ~ătoare

șuĭerătoáre f., pl. orĭ. Est. Fluĭer mic (de metal saŭ de os) întrebuințat la dat semnale în poliție (țignal), în armată, în marină (siflie), la căile ferate ș. a. – În vest fluĭerătoare. V. sirenă.

ȘUIERĂTOR, -OARE, șuierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuțit; șuierat2. ◊ Consoană șuierătoare (și substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. Adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. 3. Adj. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier. – Șuiera + suf. -ător.

șuierător, ~oare [At: NEGRUZZI, S. I, 322 / V: (reg) șuruietoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: șuiera + -ător] 1-2 a, av Șuierat2 (1-2). 3 a (Înv; îs) Consoană ~oare Consoană sibilantă. 4 a (D. unele animale, păsări, insecte) Care scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. 5 a (Mai ales d. vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant Si: vâjâitor. 6 sf (Mol; Dob) Fluier (1) (de metal, os, lemn etc.).

ȘUIERĂTOR, -OARE, șuierători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuțit; șuierat2. ◊ Consoană șuierătoare (și substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. Adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. 3. Adj. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier [Pr.: șu-ie-] – Șuiera + suf. -ător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șuierătoare1 (consoană) s. f., g.-d. art. șuierătoarei; pl. șuierătoare

șuierătoare2 (fluierătoare) (reg.) s. f., g.-d. art. șuierătorii; pl. șuierători

șuierătoare (reg.) s. f., g.-d. art. șuierătorii; pl. șuierători

șuierătoare s. f., g.-d. art. șuierătorii; pl. șuierători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUIERĂTOARE s. 1. fluierătoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) 2. (FON.) sibilantă, siflantă.

ȘUIERĂTOARE s. 1. fluierătoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) 2. (FON.) sibilantă, siflantă.

Intrare: șuierătoare
șuierătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuierătoare
  • șuierătoarea
plural
  • șuierători
  • șuierătorile
genitiv-dativ singular
  • șuierători
  • șuierătorii
plural
  • șuierători
  • șuierătorilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șuierătoare, șuierătorisubstantiv feminin

  • 1. rar Obiect, dispozitiv, fluier care șuieră sau cu care cineva șuieră. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.