19 definiții pentru șușăniță
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘUȘĂNIȚĂ, șușănițe, s. f. (Reg.) Fâșie, bucată lungă și îngustă de pământ, de piele, de hârtie etc. – Cf. bg. sušenica „pastramă”.
ȘUȘĂNIȚĂ, șușănițe, s. f. (Reg.) Fâșie, bucată lungă și îngustă de pământ, de piele, de hârtie etc. – Cf. bg. sušenica „pastramă”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șușăniță sf [At: (cca 1760) BUL. COM. IST. IV, 198 / V: (reg) sușen~, sușin~ (A: nct), ~șen~ (A și: ~niță), ~șn~, ~șun~ / A și: ~niță / Pl: ~țe, ~ți / E: ns cf bg сушеница „fâșie lungă de carne sau de slănină pusă la uscat; pastramă”] (Reg) 1-3 Șuviță (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUȘĂNIȚĂ, șușănițe, s. f. (Mold.) Fîșie, bucată (lungă și îngustă). Pe șușănițele de pămînt din dosul celor două șiruri de sentinele, stăteau grămădiți, putrezind, căzuții luptelor trecute. SADOVEANU, O. VI 95. Două degete de la mîna dreaptă s-alegeau iarăși, rupînd cu preciziune marginea foiței într-o șușăniță egală. id. Î. A. 104. Am un cîrd de cuconițe, legate ca șușănițe (Carul cu strujeni). ȘEZ. i 93. – Accentuat și: șușăniță. – Pl. și: șușăniți (HOGAȘ, M. N. 98). – Variantă: șușeniță (C. PETRESCU, R. DR. 304) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUȘĂNIȚĂ ~e f. reg. Bucată lungă din ceva (pământ, hârtie, pânză etc.). /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șúșăniță (est) și șúșeniță (vest) f., pl. e (bg. sušenica, pastramă, adică „fășie”, d. suh, uscat; rus. susanica, pastramă, batog, rut. „poame uscate”. V. suhat). Fășie de slănină (Ban.). Fășie de pele, de moșie ș. a. V. șurină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sușeniță sf vz șușăniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sușiniță sf vz șușăniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șușeniță sf vz șușăniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șușniță sf vz șușăniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șușuniță sf vz șușăniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUȘENIȚĂ s. f. v. șușăniță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șușeniță f. Mold. 1. bucată îngustă și lungă de pământ; 2. fășie lungă de piele pentru opinci. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șușăniță (reg.) s. f., g.-d. art. șușăniței; pl. șușănițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șușăniță (reg.) s. f., g.-d. art. șușăniței; pl. șușănițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șușăniță s. f., g.-d. art. șușăniței; pl. șușănițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘUȘĂNIȚĂ s. v. fâșie, șuviță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șușăniță s. v. FÎȘIE. ȘUVIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șușeniță (-țe), s. f. – (Mold.) Fîșie, bandă. – Var. șușăniță. Sl. (sb.) šušiti „a usca”, bg. šušja „a usca”; s-a spus la început și continuă să se spună de preferință pentru fîșii de piele uscată, de carne uscată, cf. bg. šušenica „carne uscată”, sb. šušenica „smochină uscată”, sb. šušica „piele uscată”. Cf. șușnic, s. n. (Mold., Trans., uscător de fructe), din sb. šušnjak, rus. šušnica.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șușăniță, șușănițe, s.f. (reg.) 1. fâșie îngustă și lungă (dintr-un material, aliment); porțiune subțire și alungită de teren, șuviță. 2. ramificație îngustă a unui curs de apă; curs de apă îngust.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: șușăniță, șușăniță
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: șușăniță, șușăniță
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DLRLC | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șușăniță, șușănițesubstantiv feminin
- 1. Bucată lungă și îngustă de pământ, de piele, de hârtie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe șușănițele de pămînt din dosul celor două șiruri de sentinele, stăteau grămădiți, putrezind, căzuții luptelor trecute. SADOVEANU, O. VI 95. DLRLC
- Două degete de la mîna dreaptă s-alegeau iarăși, rupînd cu preciziune marginea foiței într-o șușăniță egală. SADOVEANU, Î. A. 104. DLRLC
- Am un cîrd de cuconițe, legate ca șușănițe (Carul cu strujeni). ȘEZ. i 93. DLRLC
-
etimologie:
- sušenica „pastramă”. DEX '09 DEX '98