6 definiții pentru țâțâire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țâțâire sf [At: LB / V: (înv) țițăi~ / Pl: ~ri / E: țâțâi2] 1 (D. unele insecte, păsări și animale) Emitere a unor sunete caracteristice, repetate, ascuțite, scurte și tremurătoare. 2 Tremurare din cauza fricii. 3 Înfiorare. 4 Teamă. 5 (D. oameni) Emitere a unui sunet asemănător cu un „ț” prelungit, exprimând mirarea, îndemnul etc. 6 Sorbire zgomotoasă a unui lichid. 7 (Reg) Poftă acută de mâncare sau de băutură. 8 Sunet tremurător, cu vibrații scurte, lipsite de adâncime, emis de un instrument cu coarde.
țițăire sf vz țâțâire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÂȚÂI, țâțâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale și insecte) A țârâi2 (2). 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc. 3. A tremura. ◊ Expr. A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, fam., fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
A ȚÂȚÂI țâțâi intranz. 1) (despre unele insecte sau animale) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei. 2) (despre persoane) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelung. 3) pop. A fi cuprins de tremur; a tremura. ◊ A-i ~ cuiva inima a tremura de frică. /țâț + suf. ~âi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țâțâi vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țâțâi, 3 sg. și pl. țâțâie, imperf. 3 sg. țâțâia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚÂȚÂI vb. v. tremura, țârâi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țâțâi, țâțâiverb
- sinonime: țârâi
- Cîțiva greieri poeți țîțîiau la lună, urcați pe coviltirele căruțelor. GALACTION, O. I 270. DLRLC
- Scripcariul are mustețe lungi și încrestate; dacă-l prinzi și-l pui la ureche, țițiește; de aceea se numește scripcari. MARIAN, INS. 101. DLRLC
- Am o scroafă cu purcei: de prind pe unul, toți țițiesc (Lanțul). GOROVEI, C. 197. DLRLC
- sinonime: țârâi
- Nu țîțăi ca diblele. MAT. FOLK. 1594. DLRLC
-
-
- 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și țîțîi mirat din buze. După aceea, speriat de cele spuse, înlemni ca butucul. CAMILAR, N. I 79. DLRLC
- Vizitiul țîțîi la cai. REBREANU, R. II 69. DLRLC
-
- 3. Tremura. DEX '09 DEX '98sinonime: tremura
- A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, familiar, fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. DEX '09 DEX '98
- Un nărod slab la minte... de-mi țîțîie inima în tot ceasul să nu dea foc la casă. C. PETRESCU, R. DR. 21. DLRLC
- Pîndea chipul magistratului și-i țîțîia inima în el de teamă să nu-l audă. POPA, V. 190. DLRLC
- Rămase nedumerit, uitîndu-se la birjarul de pe capră, căruia îi țîțîia inima de frică. D. ZAMFIRESCU, R. 85. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09