opțiuni
  • info

16 definiții pentru abunda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABUNDA, pers. 3 abundă, vb. I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belșug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conține; a folosi din belșug. – Din fr. abonder, lat. abundare.

ABUNDA, pers. 3 abundă, vb. I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belșug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conține; a folosi din belșug. – Din fr. abonder, lat. abundare.

abunda vi [At: DA / Pzi: 3 ~undă / E: fr abonder, lat abundare] 1 A fi din belșug. 2 A avea din belșug. corectat(ă)

*ABUNDA (-und, -undez) vb. intr. (întrebuințat mai adesea la pers. a treia) A fi în belșug, cu prisosință, cu îndestulare, în mare cantitate: tot felul de pești abundă în aceste bălți [fr. abonder < lat.].

ABUNDA, pers. 3 abundă, vb. I. Intranz. A fi, a se găsi, a exista din abundență. Pe piață abundă produsele alimentare. ♦ (Franțuzism rar; urmat de determinări introduse prin prep. «în») A poseda din belșug. Articolele din presa imperialistă abundă în argumente false. – Prez. ind. și: (nerecomandabil) abundează (IBRĂILEANU, A. 104).

ABUNDA, pers. 3 abundă, vb. I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belșug, în mare cantitate. 2. A avea, a conține, a folosi din belșug. Piesa abundă în scene comice. – Fr. abonder (lat. lit. abundare).

ABUNDA vb. I. intr. 1. A fi din belșug, a prisosi. 2. (Rar) A avea, a poseda din belșug. [Cf. lat. abundare, fr. abonder].

abunda vb. intr. a fi, a se găsi, a avea din belșug. (după fr. abonder, lat. abundare)

A ABUNDA pers. 3 abundă intranz. A fi din abundență; în cantități mari. 2) A avea din abundență; a conține din belșug. /<lat. abundare, fr. abonder

abundà v. a prisosi: România abundă în vii.

abonda vi vz abunda

*abúnd și -éz, a -á v. intr. (lat. abundare, d. unda, undă val). Îs în abundanță: grîu abundă în țară. Îs îmbelșugat: țara abundă în grîŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abunda (a ~) vb., ind. prez. 3 abundă, imperf. 3 pl. abundau; conj. prez. 3 să abunde

abunda (a ~) vb., ind. prez. 3 abundă; ger. abundând

abunda vb., ind. prez. 3 sg. și pl. abundă; ger. abundând

abund.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

abunda (-d, -at), vb. – A fi, a se găsi din belșug, a prisosi. < Lat. abundare (sec. XIX). Puțin folosit, mai ales la pers. a 3-a, ceea ce explică oscilația între abund și abundez. Der. abundent, adj.; abundență, s. f. Amîndouă formele sînt dezaprobate de unii gramaticieni conservatori, care pledează pentru abundant și abundanță. Totuși primele forme s-au generalizat, datorită confuziei ușor de făcut între terminațiile fr. -ant și -ent: fr. abondant > abundent și fr. contondant > contundent, ca și fr. pénitent > penitent.

Intrare: abunda
verb (V4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abunda
  • abundare
  • abundat
  • abundatu‑
  • abundând
  • abundându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • abundă
 (să)
  • abunde
  • abunda
  • abundă
  • abundase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • abundă
 (să)
  • abunde
  • abundau
  • abundară
  • abundaseră
verb (V4)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abonda
  • abondare
  • abondat
  • abondatu‑
  • abondând
  • abondându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • abondă
 (să)
  • abonde
  • abonda
  • abondă
  • abondase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • abondă
 (să)
  • abonde
  • abondau
  • abondară
  • abondaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abundaverb

  • 1. A fi, a se găsi din belșug, în mare cantitate. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: prisosi
    • format_quote Pe piață abundă produsele alimentare. DLRLC
  • 2. A folosi din belșug. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: avea conține
    • format_quote Articolele din presa imperialistă abundă în argumente false. DLRLC
    • format_quote Piesa abundă în scene comice. DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.