opțiuni
  • info

14 definiții pentru absolventă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.

ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.

absolvent, ~ă smf [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: lat absolvens, -ntis] 1 Persoană care a terminat (un an școlar sau) un ciclu (ori o formă de învățământ). 2 (Pre) Absolvent (1) fără diplomă.

*ABSOLVENT,-TĂ sm. f. 🖋 Care a terminat toate clasele, toate cursurile unei școale: se pricepe să cînte din vioară, că e ~ al Conservatorului (VLAH.) [germ. Absolvent < lat.].

ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu de învățămînt. Comitetele de partid sînt datoare de a controla felul cum sînt folosiți în muncă absolvenții universităților și școlilor de partid și de a urmări creșterea lor. REZ. HOT. I 266.

ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu anumit de învățămînt. – Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens, -ntis).

ABSOLVENT, -Ă s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățămînt. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens].

absolvent, -ă s. m. f. cel care a absolvit o formă de învățământ. (< germ. Absolvent, lat. absolvens)

absolvent, -ă, absolvenți, -e s.m. și f. Persoană care a terminat un an școlar, un ciclu sau o formă de învățămînt.

ABSOLVENT ~tă (~ți, ~te) m. și f: Persoană care a absolvit o formă de învățământ. /<germ. Absolvent, lat. absolvens, ~ntis

*absolvént, -ă adj. și s. (lat. absólvens, -éntis. V. solvent). Care a absolvat o școală: absolvent în teologie (Pe la 1848 se zicea teolog absolut!).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

absolventă s. f., g.-d. art. absolventei; pl. absolvente

absolventă s. f., g.-d. art. absolventei; pl. absolvente

absolventă s. f., pl. absolvente

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

absolvent, -ă, absolvenți, -te s. m., s. f. infractor cu o singură condamnare la activ

Intrare: absolventă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absolventă
  • absolventa
plural
  • absolvente
  • absolventele
genitiv-dativ singular
  • absolvente
  • absolventei
plural
  • absolvente
  • absolventelor
vocativ singular
  • absolventă
  • absolvento
plural
  • absolventelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

absolvent, absolvențisubstantiv masculin
absolventă, absolventesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Comitetele de partid sînt datoare de a controla felul cum sînt folosiți în muncă absolvenții universităților și școlilor de partid și de a urmări creșterea lor. REZ. HOT. I 266. DLRLC
  • 2. Absolvent fără diplomă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.