17 definiții pentru aclama
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba, a-și manifesta entuziasmul prin aclamații; a ovaționa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.
aclama vt [At: ODOBESCU, S. II, 523 / Pzi: aclam / E: fr acclamer, lat acclamare] 1-3 A-și manifesta aprobarea, simpatia sau entuziasmul prin urale sau aplauze Si: a aplauda, a ovaționa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ACLAMA (-am,-amez) vb. tr. A primi cu aclamațiuni, a alege prin aclamațiune: mulțimea aclamă pe învingător [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaționa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. (De obicei subiectul este o colectivitate) A manifesta aprobare sau admirație pentru o persoană, o idee, o acțiune, prin exclamații, urale sau aplauze; a ovaționa. Mitingul s-a încheiat cu o călduroasă manifestație de simpatie față de delegații străini participanți la congres, care au fost puternic aclamați. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2570.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a ovaționa. – Fr. acclamer (lat. lit. acclamare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACLAMA vb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACLAMA vb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. (< fr. acclamer, lat. acclamare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ACLAMA aclam tranz. A primi prin aclamații; a susține prin strigăte de aprobare; a ovaționa. [Sil. a-cla-] /<fr. acclamer, lat. acclamare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aclamà v. a primi cu strigăte de bucurie sau de aprobare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*aclám, a -á v. tr. (lat. ac-clamare V. chem, ex-, pro- și re-clam). Salut pin aclamațiunĭ: aclam un orator, Numesc fără să votez: a fost aclamat rege, ca rege.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aclama (a ~) (desp. a-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. aclam, 3 aclamă; conj. prez. 1 sg. să aclam, 3 să aclame
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aclama (a ~) (a-cla-) vb., ind. prez. 3 aclamă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aclama vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. aclam, 3 sg. și pl. aclamă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACLAMA vb. a ovaționa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACLAMA vb. a ovaționa. (Mulțimea îl ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A aclama ≠ a huidui, a declanșa, a șuiera
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-cla-ma
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
aclama, aclamverb
- 1. A saluta, a aproba, a-și manifesta entuziasmul prin aclamații. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
- Mitingul s-a încheiat cu o călduroasă manifestație de simpatie față de delegații străini participanți la congres, care au fost puternic aclamați. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2570. DLRLC
-
etimologie:
- acclamer DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- acclamare DEX '09 MDA2 DEX '98 DN