19 definiții pentru adagiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADAGIU, adagii, s. n. Maximă, sentință, aforism. – Din lat. adagium, fr. adage.

adagiu sn [At: CANTEMIR, HR 88/3 / Pl: ~ii și (înv) -giuri / E: lat adagium] (Liv) Aforism.

*ADAGIU (pl. -gii) sn. Zicătoare, zicală [fr. < lat.].

ADAGIU, adagii, s. n. (Livr.) Maximă, sentință, aforism. – Din lat. adagium, fr. adage.

ADAGIU, adagii, s. n. (Rar) Maximă, sentință. V. proverb. Oare crezi că tot ce zboară – Cum zice un adagiu – se mănîncă? TOPÎRCEANU, B. 90.

ADAGIU, adagii, s. n. (Rar) Maximă, sentință. – Lat. lit. adagium (fr. adage).

ADAGIU s.n. Maximă, sentință, aforism. [Pron. -giu. / < lat. adagium, cf. fr. adage, it. adaggio].

ADAGIU s. n. maximă, sentință, aforism, apoftegmă, dicton. (< lat. adagium)

adagiu n. maximă veche.

*adágiŭ n. (lat. adagium). Zicătoare, locuțiune. De ex.: Nicĭ pe dracu să-l vezĭ, nicĭ cruce să-țĭ facĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adagiu (maximă) s. n., art. adagiul; pl. adagii, art. adagiile (desp. -gi-i-)

adagiu (maximă) [giu pron. gĭu] s. n., art. adagiul; pl. adagii, art. adagiile (-gi-i-)

adagiu (dicton) s. n. [-giu pron. -giu], art. adagiul; pl. adagii, art. adagiile (sil. -gi-i-)

adagiu (dicton), pl. adagii

adagiu, -gii (zicală).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADAGIU s. v. aforism, cugetare, dicton, maximă, sentință.

adagiu s. v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. MAXIMĂ. SENTINȚĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

adagiu v. maximă.

ADAGIU (< fr. adage ; it. adaggio; lat. adagium din ad agendum, de făcut) Cugetare în care sînt exprimate, în puține cuvinte, adevăruri morale sau filozofice. În literatura universală există numeroase colecții de adagii, atribuite oamenilor celebri. Cea mai vestită culegere este aceea a lui Erasmus (cea de a doua ediție – Adagiorum Chiliades, 1508 – ce cuprinde circa 4 200 de citate culese din operele poeților și filozofilor greci și latini), prețioasă prin varietatea adagiilor. Ex. Viața este un dar pe care îl merităm numai atunci cînd îl dăruim. (R. TAGORE) Termen sinonim cu maximă, sentință (apoftegmă)

Intrare: adagiu
  • pronunție: adagĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adagiu
  • adagiul
  • adagiu‑
plural
  • adagii
  • adagiile
genitiv-dativ singular
  • adagiu
  • adagiului
plural
  • adagii
  • adagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adagiu, adagiisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.