opțiuni
  • info

16 definiții pentru ajutător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AJUTĂTOR, -OARE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător.

AJUTĂTOR, -OARE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător.

ajutător, ~oare [At: PSALT. SCH. 87 / V: (îrg) ~iu, ~oare, agiutător, ~oare, agiutătoriu, ~oare[1] a, smf / Pl: ~i, ~oare / E: ajuta + -ător] 1 a Care ajută (1). 2 (Grm; înv; îs) Verb ~ Verb auxiliar. 3-4 smf, a (Persoană sau lucru) care este de ajutor (1). 5 a Protector. 6 a (Jur; înv) Complice.

  1. Variante (cele cu agiu~) neconsemnate ca intrări principale. — gall

AJUTĂTOR I. adj. 1 Care ajută 2 📖 Verb ~, care slujește la conjugarea unora din timpurile altui verb. II. ‡sm. Cel ce dă ajutor: ajutătoriul nu s’ar pedepsi cu pedeapsa vinovatului (PRV.-MB.).

AJUTĂTOR, -OARE, ajutători, -oare, adj. Care ajută, care dă ajutor. ◊ (Substantivat; neobișnuit) Le boteză [sabia și buzduganul], punînd săbiei numele «Balmut, ajutătorul meu», și buzduganului «Omorîtorul vrăjmașilor mei». ISPIRESCU, L. 139. ♦ Auxiliar. Discipline ajutătoare ale istoriei. ◊ Verb ajutător = verb auxiliar, v. auxiliar.

AJUTĂTOR, -OARE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Din ajuta + suf. -(ă)tor.

AJUTĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care ajută; auxiliar. Discipline ~oare. /a ajuta + suf. ~ător

ajutător a. care ajută; verb ajutător, care ajută la conjugarea celorlalte: a fi, a avea, a voi. ║ m. ajutor.

ajutătór, -oáre adj. Care ajută: un prieten ajutător, o prietenă ajutătoare. Gram. Auxiliar, care servește la ajutat în compozițiune: verb ajutător (ca am fost, voĭ fi).

ajutătoriu, ~oare a, smf vz ajutător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ajutător adj. m., pl. ajutători; f. sg. și pl. ajutătoare

ajutător adj. m., pl. ajutători; f. sg. și pl. ajutătoare

ajutător adj. m., pl. ajutători; f. sg. și pl. ajutătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AJUTĂTOR s. v. complice, copărtaș, părtaș.

AJUTĂTOR adj. v. auxiliar.

AJUTĂTOR adj. auxiliar. (Verb ~.)

ajutător s. v. COMPLICE. COPĂRTAȘ. PĂRTAȘ.

Intrare: ajutător
ajutător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajutător
  • ajutătorul
  • ajutătoru‑
  • ajutătoare
  • ajutătoarea
plural
  • ajutători
  • ajutătorii
  • ajutătoare
  • ajutătoarele
genitiv-dativ singular
  • ajutător
  • ajutătorului
  • ajutătoare
  • ajutătoarei
plural
  • ajutători
  • ajutătorilor
  • ajutătoare
  • ajutătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
ajutătoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajutătoriu
  • ajutătoriul
  • ajutătorie
  • ajutătoria
plural
  • ajutătorii
  • ajutătoriii
  • ajutătorii
  • ajutătoriile
genitiv-dativ singular
  • ajutătoriu
  • ajutătoriului
  • ajutătorii
  • ajutătoriei
plural
  • ajutătorii
  • ajutătoriilor
  • ajutătorii
  • ajutătoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ajutător, ajutătoareadjectiv

etimologie:
  • Ajuta + -ător. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.