16 definiții pentru halca
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HALCA, halcale, s. f. (Înv.) 1. Verigă, cerc (de metal). ♦ Scoabă sau legătură de fier la ziduri. 2. Cerc de fier prin care se arunca, din galop, sulița la jocul oriental numit gerid; p. ext. jocul însuși. – Din tc. halka.
HALCA, halcale, s. f. (Înv.) 1. Verigă, cerc (de metal). ♦ Scoabă sau legătură de fier la ziduri. 2. Cerc de fier prin care se arunca, din galop, sulița la jocul oriental numit gerid; p. ext. jocul însuși. – Din tc. halka.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
halca sf [At: VARLAAM, C. 74 / V: a~, halcă, hâlca / Pl: ~le / E: tc halca] 1 Verigă. 2 Cerc metalic. 3 (Spc) Scoabă. 4 (Înv) Cerc prin care jucătorii își treceau sulița, la jocul oriental gerid. 5 (Pex) Jocul gerid. 6 (Îe) A bate ~ua A pierde timpul. 7 (Îcs) De-a hâlca Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HALCA, halcale, s. f. (Învechit) Verigă; cerc de fier folosit la jocul oriental numit gerid; p. ext. jocul însuși. Mîini ies turcii la halca, Sus, în Haidar-pașa. ALECSANDRI, P. P. 106.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HALCA s. f. (Mold., ȚR) Cerc de metal folosit în jocul oriental numit gerid, prin care călăreții își trec, în goana calului, sulița. A: Încăleca pre cal domnesc și se slobozea cu sulița asupra halcalii ... și care lua halcaua în repegiunea calului venea de se închina domnului. GHEORGACHI. ♦ (Mold., TR) Jocul cu halcaua. A: Cu sulița la halca nu lesne avea protivnic. URECHE; cf. VARLAAM; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Aleargă la alca. ST. LEX., 268. Variante: alca (ST. LEX., 268) halcă (VARLAAM). Etimologie: tc. (h)alka.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
halcà f. od. joc oriental care consta în aruncarea și petrecerea suliței printr’un cerc de fier (numit halca): mâini ies Turcii la halca POP. [Turc. HALKA, inel]. V. gerid.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
halcá și alcá f. (turc. [d. ar.] halka; ngr. halkâs). Verigă. Un joc turcesc (obișnuit odinioară și în țările româneștĭ) și care consista în aruncarea uneĭ sulițe printr’o verigă. V. gerid.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alca sf vz halca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
halcă3 sf vz halca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâlca sf vz halca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALCA = HALCA.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALCA s.f. v. halca.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
alcá, V. halca.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
halca (înv.) s. f., art. halcaua, g.-d. art. halcalei; pl. halcale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
halca (înv.) s. f., art. halcaua, g.-d. art. halcalei; pl. halcale, art. halcalele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
halca s.f., art. halcaua, g.-d. art. halcalei; pl. halcale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
halca (halcale), s. f. – 1. Inel, belciug. – 2. Joc vechi, asemănător cu jocul de arșice din Spania. – Mr. hălcă. Tc. (h)alka (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 801; Ronzevalle 82), cf. ngr. χαλϰᾶς, alb. halkë, bg., sb. halká.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F74) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
halca, halcalesubstantiv feminin
-
- 1.1. Legătură de fier la ziduri. DEX '09 MDA2 DEX '98sinonime: scoabă
-
- 2. Cerc de fier prin care se arunca, din galop, sulița la jocul oriental numit gerid. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- 2.1. Jocul însuși. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Mîini ies turcii la halca, Sus, în Haidar-pașa. ALECSANDRI, P. P. 106. DLRLC
-
- 2.2. De-a hâlca = joc de copii nedefinit mai îndeaproape. MDA2
- A bate halcaua = a pierde timpul. MDA2
-
etimologie:
- halka, halca DEX '09 MDA2 DEX '98