15 definiții pentru ardoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARDOARE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor.

ARDOARE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor.

ardoare sf [At: NEGRUZZI, S. II, 75 / E: fr ardeur] 1 Înflăcărare stârnită de o pasiune. 2 (Pex) Zel.

*ARDOARE sf. Înfocare, înflăcărare; osîrdie: lucrează cu multă ~; plin de ~a tinereții (ODOB.) [lat.].

ARDOARE s. f. Înflăcărare, pasiune; elan, avînt, zel. ◊ Loc. adv. Cu ardoare = înflăcărat, cu pasiune. Am dorit cîmpul cu ardoare. SAHIA, N. 15. Ne-a sărutat pe rînd cu ardoare. SAHIA, N. 59.

ARDOARE s. f. Înflăcărare, pasiune, avînt; zel. – Fr. ardeur (lat. lit. ardor).

ARDOARE s.f. Înflăcărare, pasiune, zel. [Gen. -rei. / < fr. ardeur, cf. lat. ardor].

ARDOARE s. f. înflăcărare, pasiune, avânt; ardență (1). (< fr. ardeur, lat. ardor)

ARDOARE f. Imbold lăuntric puternic care înlesnește realizarea unei acțiuni; exaltare; avânt; elan. [G.-D. ardorii] /<fr. ardeur, lat. ardor, ~oris

ardoare f. înfocare, râvnă.

*ardoáre f. (lat. ardor). Activitate, mare vioicĭune: a munci cu ardoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ardoare s. f., g.-d. art. ardorii

ardoare s. f., g.-d. art. ardorii

ardoare s. f., g.-d. art. ardorii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARDOARE s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt. 3. râvnă, sârguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârditură, protimie. (~ lui era demnă de admirat.)

ARDOARE s. 1. avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ tinereții.) 2. avînt, elan, impetuozitate, temperament, (pop. și fam.) suflet, (reg.) mau. (Clntați cu mai multă ~.) 3. rîvnă, sîrguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osîrdie, osîrdnicie, osîrduință, osîrduire, osîrduitură, protimie. (~ lui era demnă de admirat.)

Intrare: ardoare
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ardoare
  • ardoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • ardori
  • ardorii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ardoaresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.