BAGAJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

bagaj sn [At: NEGRUZZI, S. I, 167 / V: (rar) ~agiu / Pl: ~e / E: fr bagage] 1 Totalitatea lucrurilor care se iau într-o (călătorie sau, învechit, într-o expediție militară Si: (îvr) bagalii. 2 (Îe) A-și face ~ele A se pregăti de plecare. 3 (Pex; îae) A pleca. 4 (Fam; îe) A-i face cuiva ~ele A goni din casă. 5 (Îe) A da la ~e A preda bagajele (1) la serviciul special al stației de cale ferată pentru a fi transportate la destinația indicată. 6 (Îs) Vagon de ~e Vagon special de cale ferată pentru transportul bagajelor (1). 7 (Fig; aud) Sumă a cunoștințelor cuiva într-un anumit domeniu. corectat(ă)

bagáj s.n. 1 Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie, într-o deplasare etc. ◇ Casă (sau birou, sală) de bagaje = birou special amenajat în incinta unei gări sau autogări unde pot fi depuse spre păstrare, pentru un timp scurt, bagajele călătorilor. Vagon de bagaje = vagon de cale ferată special amenajat pentru transportul bagajelor (mai voluminoase). ◇ Expr. A-și face bagajele = a) a se pregăti de plecare; b) a pleca. A face cuiva bagajele = a da pe cineva afară (din casă), a goni. A da la bagaje = a preda bagajele la serviciul special al sțației de cale ferată pentru a fi transportate la destinația indicată. ◆ (înv.) Totalitatea lucrurilor care se luau într-o expediție militară. 2 Ext. Sacoșă, plasă etc. încărcate cu mărfuri, obiecte etc. A venit de la piață cu bagaje grele. 3 Fig. (cu determ. care indică felul, calitatea, cantitatea etc.) Totalitatea cunoștințelor acumulate de cineva. Are un bagaj de cunoștințe cinematografice de invidiat. • pl. -e. /<fr. bagage, lat. bagagium, germ. Bagage.

BAGAJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

BAGAJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie (în geamantane, cufere etc.); calabalîc; (învechit) totalitatea lucrurilor care se luau într-o expediție militară. V. catrafuse. Eu nu știu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum. TOPÎRCEANU, S.A. 80. După un trup de lănceri... venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167. ◊ Vagon de bagaje v. vagon. A da la bagaje = a preda la stațiile de cale ferată, cu formele cuvenite, cufere, lăzi etc. pentru a fi transportate în altă localitate. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a se cărăbăni. 2. Fig. (De obicei urmat de diverse determinări) Totalitatea cunoștințelor, ideilor, concepțiilor cuiva într-un domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente științifice. CARAGIALE, O. II 232.

BAGAJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A da la bagaje = a preda la stațiile de cale ferată cufere, lăzi etc., pentru a fi transportate sau păstrate. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Totalitatea cunoștințelor, concepțiilor cuiva într-un domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente științifice (CARAGIALE). – Fr. bagage.

BAGAJ s.n. 1. Obiecte, lucruri luate (cu sine) de cineva într-o călătorie. 2. (Fig.) Totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare. [< fr. bagage].

BAGAJ s. n. 1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie. 2. (fig.) ~ de cunoștințe = totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare. (< fr. bagage)

BAGAJ ~e n. 1) Totalitate a lucrurilor luate într-o călătorie. ~ de mână. ◊ A-și face ~ele a se pregăti de plecare. 2) fig. Totalitate a cunoștințelor dobândite de o persoană. ~ intelectual. /<fr. bagage

bagaj n. scule împachetate și lucruri diferite ce se iau la răsboiu sau în călătorie (= fr. bagage).

*bagáj n., pl. e (fr. bagage). Calabalîc, sarcinĭ, lucrurĭ duse în călătorie (pachete, geamantane, cufere).

bagagiu sn vz bagaj

*BAGAGIU (pl. -age -agii), *BAGAJ (pl. -aje) sn. Calabalîc. [fr.].

bagaj s. n., pl. bagaje

bagaj s. n., pl. bagaje

bagaj s. n., pl. bagaje

bagaj, pl. bagaje

bagaj, -je.

BAGAJ s. (pop. și fam.) calabalâc, catrafuse (pl.), (reg.) tărăbuțe (pl.), tiliuțe (pl.), (Transilv.) hodrobele (pl.), (Mold.) pilotă, (Mold. și Transilv.) pojijie, (înv.) agărlâc, mahlă.

BAGAJ s. (pop. și fam.) calabalîc, catrafuse (pl.), (reg.) tărăbuțe (pl.), tiliuțe (pl.), (Transilv.) hodrobele (pl.), (Mold.) pilotă, (Mold. și Transilv.) pojijie, (înv.) agărlîc, mahlă. (Și-a luat ~ele și a plecat.)

bagagiu, bagagii, s. m. om isteț / descurcăreț