batalama sf vz patalama

BATALAMA, PATALAMA (pl. -male) sf. 1 ⚚ Înscris, adeverință, chitanță ¶ 2 iron. Certificat, atestat, diplomă ¶ 3 familiar proverb: a face cuiva capul ~ , a-l zăpăci, a-I buimăci [tc.-ar batalama].

batalamà f. 1. chitanță, înscris de anulare: n’ai batalama la mână ISP.; 2. ironic (și patalama), diplomă. [Turc. BATALAMA, anulare].

batalamá și (ob.) pat- f. (turc. ar. bataláma, anularea unui act). Iron. Certificat, act, diplomă: bine că m’am văzut cu palamaua la mînă!

batalama (-ale), s. f. – Adeverință, titlu, diplomă. – Var. patalama. Mr. bătălămă. Tc. batalama „act de anulare” (cf. batal), de unde și bg. batallama „anulare” (Șeineanu, II, 41; Roesler 588). Se folosește cu nuanță ironică.^[1]