opțiuni
  • info

13 definiții pentru beatifica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEATIFICA, beatific, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

beatifica vt [At: DA / P: be-a- / Pzi: beatific / E: lat beatificare cf fr beatifier] (La catolici) A trece o persoană defunctă în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților.

beatifica vb. I. tr. (în Biserica Catolică) A trece o persoană decedată în rîndul fericiților Bisericii, care reprezintă primul grad de sfințenie. ◊ sil. be-a-. prez.ind. beatific. /<lat. bĕatĭfĭcare, it. beatificare; cf. fr. béatifier.

*BEATIFICA (-fic) vb. tr. ⛪ A face pe cineva să se bucure de fericirile cerești, a-l pune în rîndul prea-fericiților [lat.].

BEATIFICA, beatific, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

BEATIFICA, beatific, vb. I. Tranz. (În biserica romano-catolică) A trece o persoană decedată, care a dus o viață evlavioasă, pe prima treaptă a sfințeniei. [Pr.: be-a-] – Fr. béatifier (lat. lit. beatificare).

BEATIFICA vb. I. tr. (În biserica catolică) A trece pe cineva, după moarte, în rîndul sfinților. [Pron. be-a-, p. i. beatific. / < lat. beatificare, cf. fr. béatifier].

BEATIFICA vb. tr. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților. (< lat. beatificare, fr. béatifier)

A BEATIFICA beatific tranz. (persoane decedate) A trece în rândul „fericiților” bisericii catolice (pentru că a respectat cu sfințenie canoanele bisericii în timpul vieții). [Sil. be-a-] /<lat. beatificare

*beatífic a -á (ea 2 silabe) v. tr. (lat. beatifico, -ficáre). Pun în număru sfinților, canonizez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beatifica (a ~) (desp. be-a-) vb., ind. prez. 1 sg. beatific, 2 sg. beatifici, 3 beatifică; conj. prez. 1 sg. să beatific, 3 să beatifice

beatifica (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatifică

beatifica vb. (sil. be-a-), ind. prez. 1 sg. beatific, 3 sg. și pl. beatifică

Intrare: beatifica
  • silabație: be-a- info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • beatifica
  • beatificare
  • beatificat
  • beatificatu‑
  • beatificând
  • beatificându‑
 singular plural
  • beatifică
  • beatificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • beatific
 (să)
  • beatific
  • beatificam
  • beatificai
  • beatificasem
a II-a (tu)
  • beatifici
 (să)
  • beatifici
  • beatificai
  • beatificași
  • beatificaseși
a III-a (el, ea)
  • beatifică
 (să)
  • beatifice
  • beatifica
  • beatifică
  • beatificase
plural I (noi)
  • beatificăm
 (să)
  • beatificăm
  • beatificam
  • beatificarăm
  • beatificaserăm
  • beatificasem
a II-a (voi)
  • beatificați
 (să)
  • beatificați
  • beatificați
  • beatificarăți
  • beatificaserăți
  • beatificaseți
a III-a (ei, ele)
  • beatifică
 (să)
  • beatifice
  • beatificau
  • beatificară
  • beatificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beatifica, beatificverb

  • 1. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.