17 definiții pentru betegeală
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BETEGEALĂ, betegeli, s. f. (Pop.) Infirmitate. [Var.: betejeală s. f.] – Betegi + suf. -eală.
betegeală sf [At: CORESI, EV. 216 / Pl: ~egeli / V: (reg) ~tejală, ~tejeală / E: betegi + -eală] (Pop) 1 Infirmitate. 2 (Spc) Epilepsie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
betegeală s.f. (pop.) Infirmitate. ♦ Spec. Epilepsie. • pl. -eli. și betejeală s.f. /betegi + -eală.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BETEGEALĂ s. f. v. betejeală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BETEGEALĂ s. f. v. betejeală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BETEGEALĂ s. f. v. betejeală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BETEJEALĂ s. f. v. betegeală.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
betejală sf vz betegeală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
betejeală v vz betegeală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
betejeală s.f. v. betegeală.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BETEJEALĂ, betejeli, s. f. (Pop.) Infirmitate. [Var.: betegeală s. f.] – Betegi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BETEJEALĂ, betejeli, s. f. (Și în forma betegeală) Infirmitate, beteșug. Iată cauza întreitei ei betegeli. CARAGIALE, O. II 227. – Variantă: betegeală s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BETEJEALĂ, betejeli, s. f. Beteșug. [Var.: betegeală s. f.] – Din beteji + suf. -eală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BETEJEALĂ s. f. 1. (Mold., Trans. SE) Boală, îmbolnăvire. A: De va tuna în zodie Inorogului, ziua, război va fi și rău și betejală. G 1754, 48v-49r. La orice betejală leac usebit să afle, dară nu tot un leac la toate boalele să puie. ÎP, 59r; cf. G 1754, 40r, 44v, 50r; CAL. 1762, 117v, 120r; VI 1764, 20. C: După aceaea arată anu pe scurt, cum să va tîmpla creșterea și vremile și ce feli de betejeli vor fi. CAL. 1733, 4. Toți au cunoscut cum că betejala lui iaste netămăduitoare. ÎMP, 61v; cf. G 1693, 3v, 4v; CAL. 1733, 12; EG, 124; ÎMP, 62r. 2. (ȚR) Vătămare. Vredĭ. Betejală. LEX.1683, 13r. Etimologie: beteji + suf. -eală. Vezi și beteag, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. beteșig; betejie, betejune. substantiv feminin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
betegeală (pop.) s. f., g.-d. art. betegelii; pl. betegeli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
betegeală (pop.) s. f., g.-d. art. betegelii; pl. betegeli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
betejeală s. f., g.-d. art. betejelii; pl. betejeli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BETEJEALĂ s. v. afecțiune, boală, infirmitate, invaliditate, maladie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
betejeală s. v. AFECȚIUNE. BOALĂ. INFIRMITATE. INVALIDITATE. MALADIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F56) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
betegeală, betegelisubstantiv feminin
- 1. Afecțiune, beteșug, boală, infirmitate, invaliditate, maladie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: afecțiune beteșug boală infirmitate invaliditate maladie
- Iată cauza întreitei ei betegeli. CARAGIALE, O. II 227. DLRLC
-
etimologie:
- Betegi + -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.