BUDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] – Din rus., pol., ung. buda.

budă sf [At: PAMFILE, I. C. 433 / Pl: ~de, (îvr) ~ uzi / E: rs буда] (Reg) 1 Cocioabă de lemn, în care locuiesc pădurarii. 2 Prăvălioară de lemn Si: baracă, magherniță. 3 Closet.

budă s.f. 1 Căsuță de lemn, în care locuiesc pădurarii. 2 Prăvălioară de lemn, baracă. 3 Closet. • pl. -e. /<germ. Bude, pol., magh. buda.

❍BUDĂ (pl. -de) sf. 1 Mold. Colibă de lemn retrasă în pădure ¶ 2 Mold. Bucov. Prăvălioară de lemn, magherniță ¶ 3 Trans. Privată [1 ¶ 2 rus. pol. buda < germ. ¶ 3 ung. buda].

BUDĂ, bude și buzi, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). – Din rus., pol., magh. buda.

BUDĂ, bude, s. f. 1. (Mold., Bucov.) Prăvălioară de lemn; magherniță. Cum gătesc descărcatul... pun lacătele la bude și vin și eu după tine. SADOVEANU, D. P. 93. Moldovanul pîrîse pe negustor la județii craiului leșesc și-l prigonise pentru niște bude. SADOVEANU, Z. C. 237. 2. (Mold.) Căsuță de lemn în pădure; colibă.

BUDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Prăvălioară de lemn; magherniță. 2. Colibă. 3. Closet. – Rus, ucr. buda.

BUDĂ s. f. (Mold.) Prăvălioară de lemn, magherniță. Alexie Balaban, neguțitoriul cel mare, carele au avut și cîteva bude în țara Moldovei. PSEUDO-COSTIN. Au avut și giudecată … pentru niște bude. NECULCE. Etimologie: rus., pol. buda. Cf. boltă, dugheană, prăvălie. substantiv feminin

búdă f., pl. e (rus. pol. buda, ung. buda, d. germ. bude. V. butcă). Mold. Rar. Căsuță de pădurar. Baracă, magherniță. Trans. (d. ung.) Latrină. V. bujlă.

budă (reg.; fam.) s. f., g.-d. art. budei; pl. bude

budă (reg.) s. f., g.-d. art. budei; pl. bude

budă s. f., g.-d. art. budei; pl. bude

BUDĂ s. v. closet, toaletă, vece.

budă s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE.

budă (-de), s. f. – 1. (Trans.) Cocioabă, colibă. – 2. (Mold.) Prăvălie, magazin. – 3. (Trans.) Closet. – Var. bujdă, burdă, bușdă. Pol., rus. buda „colibă” (Cihac, II, 31), cf. mag. buda (Gáldi, Dict., 111). Cf. și butcă și bordei. Der. bujd(e)ucă, s. f. (Mold., locuință dărăpănată, cocioabă); bujdei (var. bușdei, bujdulă, bușdulă), s. n. și f. (magherniță, șandrama); budar, s. m. (fîntînar).

budă, buzi, s.f. 1. Cocioabă, colibă. 2. Latrină, closet, privată. ■ (onom.) Bud(a), nume de familie în jud. Maram. – Din pol., ucr., rus. buda „colibă” (Cihac, DLRM); din rus. buda (MDA); cf. magh. buda (Galdi, după DER).

budă, buzi, s.f. – 1. Cocioabă, colibă. 2. Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei; latrină, closet, privată. ♦ (onom.) Bud, nume de familie frecvent în Budești, dar și în Groșii Țibleșului, Suciu de Sus, Tg. Lăpuș (1.941 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007); Buda, nume de familie frecvent în zona Băiuț, Cupșeni, Lăpuș, Tg. Lăpuș (2.275 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Din pol., ucr., rus. buda „colibă” (Cihac, DLRM); din rus. buda (MDA); cf. magh. buda (Galdi, cf. DER).

budă, buzi, s.f. – Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei, care servește drept closet. – Din rus. buda „colibă”, cf. magh. buda (DER).

a fi în budă / în pom expr. (reg., pop.) a avea necazuri mari.