20 de definiții pentru cumbara
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUMBARA, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbara s. f.] – Din tc. kumbara.
CUMBARA, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbara s. f.] – Din tc. kumbara.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cumbara sf [At: NECULCE, ap. LET. 291/37 / V: (înv) bum~, com~, gum~ / Pl: ~le / E: tc kumbara] (Trî) 1 Ghiulea. 2 Piuă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMBARA, cumbarale, s. f. (Învechit) Obuz. Mortierele se numeau pive și obuzurile, cumbarale. BĂLCESCU, O. I 126. – Variantă: bumbara (TEODORESCU, P. P. 482) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMBARA s.f. 1. (Mold., ȚR) Bombă, obuz, ghiulea. A: Poartă la sine bumbarale de cele mici, cu feștilă, de aruncă din mîni. NCL II 335. Iară pe cumbaragi-basa îl închisease veziriul . . . pentru o eumbara ce aruncase. IM 1754, 74^;cf. PSEUDO-COSTIN; IM 1754, 72r. B: Iară pe cumbaragi-bașa îl închisease veziriul . . . pentru o cumbara ce aruncase. IM 1730, 104r.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumbará f. (turc. kumbara, granată, d. pers. hum-paré, hum-bara, boambă). Vechĭ. Obuz (proĭectil de tun). Granată: granatarĭ cariĭ poartă la sine cumbarale de cele micĭ cu feștilă de aruncă din mînĭ (N. Cost. 2, 107). – Și comb-, gomb- și bumb- (după boambă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUMBARA s. f. v. cumbara.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUMBARA s. f. v. cumbara.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUMBARA s. f. v. cumbara.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUMBARA s. f. v. cumbara.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bumbara sf vz cumbara
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
combara sf vz cumbara
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bumbara s.f. v. cumbara.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUMBARA = CUMBARA.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BUMBARA s.f. v. cumbara. substantiv feminin modificată
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
bumbarà f. odinioară, obuz pentru asvârlitul bombelor: cu tunuri și bumbarale POP. [Compromis popular între bumbă («bombă») și sinonimul său arhaic cumbara].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bumbará V. cumbara.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
combará, V. cumbara.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cumbara (înv.) s. f., art. cumbaraua, g.-d. art. cumbaralei; pl. cumbarale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cumbara (înv.) s. f., art. cumbaraua, g.-d. art. cumbaralei; pl. cumbarale, art. cumbaralele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cumbara s. f., art. cumbaraua, g.-d. art. cumbaralei; pl. cumbarale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUMBARA s. v. mortier, obuz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cumbara s. v. MORTIER, OBUZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cumbara (cumbarale), s. f. – 1. Bombă, proiectil. – 2. Mortier, obuzier. Tc. kumbara (Șeineanu, III, 43; Ronzevalle 87), cf. alb., bg. kumbará. Sec. XVIII, înv. – Der. cumbaragiu, s. m. (artilerist), din tc. kumbaraci.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cumbara, cumbaralesubstantiv feminin
-
- Mortierele se numeau pive și obuzurile, cumbarale. BĂLCESCU, O. I 126. DLRLC
-
etimologie:
- kumbara DEX '98 DEX '09