34 de definiții pentru calapăr

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALAPĂR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Din sb. kaloper.

CALAPĂR, CĂLĂPĂR sm. 🌿 = CALOMFIR: Chica ta-i numai d’un păr, Buzele de calapăr IK. -BRS. [srb. kalaper].

CALAPĂR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Din scr. kaloper.

CALAPĂR s. n.[1] (Mold., Transilv., Ban.) Calomfir. Din giulgiul alb se desprinse miros tare de calapăr. AGÎRBICEANU, S.P. 21. Oale cu... mintă, calapăr și busuioc. NEGRUZZI, S. I 323. – Variantă: calupăr (I. IONESCU, M. 373) s. n.

  1. Majoritatea dicționarelor indică genul masculin. — gall

CALAPĂR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Sb. kaloper.

CALAPĂR m. reg. Plantă erbacee perenă, aromatică, având tulpină catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ; calomfir. /<sb. kaloper

calapăr m. Mold. Tr. Bot. V. calonfir: oale cu mintă, calapăr și busuioc NEGR. [Serb. KALOPER].

calapăr, V. calonfir.

calopăr sm vz calapăr

calubăr sm vz calapăr

calupăr sm vz calapăr

canapăr sm vz calopăr

canăpăr sms vz calopăr

carapăr sm vz calapăr

călăpăr sm vz calapăr

călubăr sm vz calopăr

călupăr sm vz calapăr

cănăpăr sm vz calopăr

CALUPĂR s. n. v. calapăr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calapăr (reg.) s. m.

calapăr (reg.) s. m.

calapăr s. m., pl. calapări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CALAPĂR s. v. calomfir, slăbănog.

calapăr s. v. CALOMFIR. SLĂBĂNOG.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

calapăr, (calupăr, călupăr), s.m. – (reg.; bot.) Plantă ierboasă perenă cultivată în grădinile țărănești tradiționale, pentru mirosul plăcut și aspectul deosebit dat de forma frunzelor și culoarea argintie; balsamină, calomfir, izma-Maicii-Domnului (Tanacetum balsamita L.): „Pă la brațe cu verdeață, / Pă la păr cu calapăr” (Antologie, 1980: 61). ♦ (med. pop.) Antihemoragic, antiinflamator, anticanceros, stimulent al sistemului nervos central. – Din srb. kaloper (Șăineanu, DLRM, DEX, DLRM) < ngr. karvofylli (Scriban).

calapăr, (calupăr, călupăr), s.m. – (bot.) Plantă ierboasă perenă cultivată în grădinile țărănești tradiționale, pentru mirosul plăcut și aspectul deosebit dat de forma frunzelor și culoarea argintie; balsamină, calomfir, izma-Maicii-Domnului (Tanacetum balsamita L.). ♦ (Med. pop.) Antihemoragic, antiinflamator, anticanceros, stimulent al sistemului nervos central. „Pă la brațe cu verdeață, / Pă la păr cu calapăr” (Antologie 1980: 61). – Din srb. kaloper.

calupăr, s.m. v. calapăr („plantă perenă”).

călupăr, s.m. v. calapăr („plantă perenă”).

calupăr, s.m. – v. calapăr („plantă perenă”).

călăpăr, s.m. – v. calapăr („plantă perenă”).

călupăr, s.m. – v. calapăr.

călupăr, s.m. – v. calapăr.

calupăr, s.m. – v. calapăr.

călăpăr, s.m. – v. calapăr.

Intrare: calapăr
substantiv masculin (M26)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calapăr
  • calapărul
  • calapăru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • calapăr
  • calapărului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M26)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calupăr
  • calupărul
plural
genitiv-dativ singular
  • calupăr
  • calupărului
plural
vocativ singular
plural
cănăpăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
călubăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
călăpăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
carapăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
canăpăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
canapăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
călupăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
calubăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
calopăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calapărsubstantiv masculin

  • 1. botanică regional Plantă erbacee perenă, aromatică, având tulpină catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din giulgiul alb se desprinse miros tare de calapăr. AGÎRBICEANU, S.P. 21. DLRLC
    • format_quote Oale cu... mintă, calapăr și busuioc. NEGRUZZI, S. I 323. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.