15 definiții pentru canava

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANAVA, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, cu ochiuri în formă de pătrățele regulate, folosită pentru broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.

canava sf [At: ODOBESCU, S. I, 482 / V: ~neva / Pl: ~le / E: fr canevas] Pânză foarte rară și tare, folosită la broderie și la tapiserie.

CANAVA, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.

CANAVA, canavale, s. f. Țesătură de fire speciale, tari și duble, formînd o împletitură de pătrate regulate, care se aplică pe o pînză pentru a servi la executarea unei broderii (îndepărtîndu-se apoi ușor) sau pe care se brodează direct. Un «abat-jour» cusut pe canava. CARAGIALE, O. I 89.

CANAVA, canavale, s. f. Țesătură rară de fire de bumbac, tari și duble, formînd o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Fr. canevas.

CANAVA s.f. Pînză foarte rară și tare, folosită la broderie și la tapiserie. [< fr. canavas, cf. it. canavaccio – pînză de cînepă].

CANAVA ~le f. 1) Țesătură de bumbac rară și tare, cu pătrățele regulate, pe care se brodează. 2) fig. Planul schițat al unei lucrări literare. [Art. canavaua; G.-D. canavalei] /<bulg. kanava, fr. canevas

canava f. 1. pânză groasă și foarte deschisă, cu găurile pătrate, pentru tapițerie și broderie; 2. fig. planul sau schița unei opere (= fr. canevas).

canavá f. (fr. canevas, d. it. canavaccio și cane-, care vine d. cánava și cánapa, cînepă; bg. kanava, turc. kanaveča, ngr. kannavátson. V. canavață, canafas, canap). Vest. Un fel de pînză groasă cu firele rare întrebuințată la făcut covoare și la brodat. (P. brodat se face și din carton găurit). V. canva.

caneva sf vz canava

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

canava (urzeală; țesătură) s. f., art. canavaua, g.-d. art. canavalei; pl. canavale

canava (urzeală, țesătură) s. f., art. canavaua, g.-d. art. canavalei; pl. canavale, art. canavalele

canava (urzeală, țesătură pe care se brodează) s. f., art. canavaua, g.-d. art. canavalei; pl. canavale

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

canava (canavale), s. f. – Țesătură groasă servind la brodat. – Var. canafas, s. n. Mr. cănavă. Fr. canevas. Var. din germ. Kannefass, care provine tot din fr. Altă formă (înv.) a aceluiași cuvînt este canavață, s. f. cu multe var. (din it. canevaccio, cf. ngr. ϰανναβάτσον, pol. kanawac).

Intrare: canava
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canava
  • canavaua
plural
  • canavale
  • canavalele
genitiv-dativ singular
  • canavale
  • canavalei
plural
  • canavale
  • canavalelor
vocativ singular
plural
caneva
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

canava, canavalesubstantiv feminin

  • 1. Țesătură rară din fire groase de bumbac, cu ochiuri în formă de pătrățele regulate, folosită pentru broderii. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Un «abat-jour» cusut pe canava. CARAGIALE, O. I 89. DLRLC
  • 2. figurat Planul schițat al unei lucrări literare. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.