13 definiții pentru cominatoriu
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMINATORIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de jurisdicție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ◊ Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. – Din fr. comminatoire.
cominatoriu, ~ie a [At: LM / Pl: ~ii / E: fr comminatoire, lat comminatorius] 1 (D. măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. 2 (Îs) Daune ~ii Sumă de bani care urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMINATORIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ◊ Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. – Din fr. comminatoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COMINATORIU, -IE, cominatorii, adj. (Jur.) Care doar amenință, fără a sancționa efectiv. Măsuri cominatorii. Decret cominatoriu. ◊ Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, destinată să asigure mai bine executarea acestuia. Daune cominatorii = (în opoziție cu daune moratorii sau de întîrziere) daune rezultînd dintr-o clauză penală a unui contract.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMINATORIU, -IE adj. (Jur.) Care conține amenințarea cu o sancțiune, care amenință cu pedeapsa în caz de contravenire la o clauză. ◊ Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. [< fr. comminatoire, lat. comminator – care amenință].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMINATORIU, -IE adj. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ♦ clauză ĩe = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ĩi = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. (< fr. comminatoire, lat. comminatorius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cominatoriu a. Jur. ce conține o amenințare în caz de contravențiune: sentință cominatorie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cominatóriŭ, -e adj. (mlat. comminatorius, d. lat. cómminor, -ári, a amenința). Jur. Care amenință cu pedeapsa: clauză cominatorie. V. amenințător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cominatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. cominatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. cominatorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cominatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. cominatorie (-ri-e); pl. m. și f. cominatorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cominatoriu adj. m. [-riu pron. rĭu], f. cominatorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. cominatorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cominatoriu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cominatoriu, -rie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- pronunție: cominatorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cominatoriu, cominatorieadjectiv
- 1. (Despre o măsură luată de un organ de jurisdicție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. DEX '09
- Măsuri cominatorii. Decret cominatoriu. DLRLC
- diferențiere Care conține amenințarea cu o sancțiune, care amenință cu pedeapsa în caz de contravenire la o clauză. DLRLC DN
- 1.1. Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. DLRLC DN
-
- 1.2. Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, destinată să asigure mai bine executarea acestuia. DLRLC DN
-
etimologie:
- comminatoire DEX '09 DEX '98 DN