5 definiții pentru congiariu (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONGIARIU, -IE adj. Care se referă la congiariu (1). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarius].
CONGIARIU, -IE I. adj. care se referă la congiariu (II). II. s. n. 1. vas cu o capacitate de un congiu. 2. distribuire gratuită de vin, ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ◊ distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (de împărați). (< lat. congiarium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
congiariu1 (rar) [riu pron. rĭu] (desp. -gi-a-) adj. m., f. congiarie (desp. -ri-e); pl. m. și f. congiarii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
congiariu1 (rar) [riu pron. rĭu] (-gi-a-) adj. m., f. congiarie (-ri-e); pl. m. și f. congiarii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
congiariu adj. m. (sil. -gi-a-) [-riu pron. -rĭu], f. congiarie (sil. -ri-e); pl. m. și f. congiarii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: con-gi-a-riu
- pronunție: congiarĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
congiariu, congiarieadjectiv
etimologie:
- congiarius DN