DERANJA, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. ◊ Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦ Refl. (În formule de politețe sau ir.) A se obosi să facă ceva. Nu vă deranjați. – Din fr. déranger. modificată

deranja [At: CAZIMIR, GR. 95 / Pzi: ~jez / E: fr déranger] 1 vt A strica rânduiala, ordinea unor obiecte. 2 vt A tulbura bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc. Si: a strica. 3 vt (Îe) A-și ~ stomacul A avea o indigestie. 4 vt (Fig) A tulbura liniștea sau activitatea cuiva. 5 vt (Fig) A incomoda, a stânjeni pe cineva. 6 vt A determina pe cineva să-și schimbe locul pentru a face loc de trecere (cuiva). 7 vr A se ridica spre a face loc unei alte persoane. 8 vr A se opri din activitate. 9 vr (Irn sau în formule de politețe) A se osteni.

DERANJA, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. ◊ Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦ Refl. (În formule de politețe sau ir.) A se osteni. – Din fr. déranger.

DERANJA, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica ordinea, rînduiala unor obiecte, lucruri etc.; a răvăși, a răscoli. Cu zugrăvitul pereților am deranjat toată casa. ♦ (Familiar, în expr.) A-și deranja stomacul = a căpăta o indigestie, a-și strica stomacul, a avea diaree. 2. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva; a stînjeni, a stingheri, a incomoda. Nu deranjăm pe nimeni... E un conac cu peste 20 de camere. CAMIL PETRESCU, T. II 124. Nu mi-ar fi plăcut să deranjez lumea, pe simple presupuneri. C. PETRESCU, R. DR. 85. Bogoiu e mereu aici să mi-o amintească... – Și te deranjează? SEBASTIAN, T. 76. ♦ Refl. (Mai ales în formule de politețe) A se osteni. Vă rog să nu vă deranjați. ▭ Cu ocazia asta aduc un fagure de miere pentru musafirii mei. – Vai, de ce te deranjezi, maică Nimfodoră? SADOVEANU, P. M. 60.

DERANJA vb. I. 1. tr. A răvăși, a pune în neorînduială, în dezordine, a învălmăși. 2. refl. (Fam.) A-și strica stomacul; (spec.) a avea diaree. 3. tr. A tulbura, a stingheri, a incomoda (pe cineva). 4. refl. A se osteni pentru cineva. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. déranger].

DERANJA vb. I. tr. 1. a pune în neorânduială; a face dezordine. ♦ (fam.) a-și ~ stomacul = a face indigestie. 2. (fig.) a tulbura, a stingheri, a jena, a incomoda (pe cineva). II. tr., refl. a (se) deregla, a (se) defecta. III. refl. a se osteni pentru cineva. (< fr. déranger)

A DERANJA ~ez tranz. 1) (lucruri, încăperi etc.) A supune unui deranj, unei dezordini. 2) (persoane) A face să se deranjeze. /<fr. déranger

A SE DERANJA mă ~ez intranz. 1) (în formule de politețe) A depune eforturi; a se obosi; a se strădui. 2) A-și tulbura liniștea sau activitatea. 3) fig. A avea diaree. /<fr. déranger

deranjà a. 1. a muta din loc; 2. a turbura mersul, funcționarea unei mașini; 3. fig. a întrerupe pe cineva în ocupațiunile sale.

*deranjéz v. tr. (fr. dé-ranger, d. rang, rang. V. aranjez). Răscolesc, Pun în dezordine: a deranja cărțile în bibliotecă. Neliniștesc, turbur mersu (funcționarea): a deranja o mașină. Fig. Alterez, dărapăn, stric: a deranja sănătatea. Turbur, neliniștesc, întrerup de la ocupațiunĭ.

deranja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deranjez, 3 deranjează, 1 pl. deranjăm; conj. prez. 1 sg. să deranjez, 3 să deranjeze; ger. deranjând

deranja (a ~) vb., ind. prez. 3 deranjează, 1 pl. deranjăm; conj. prez. 3 să deranjeze; ger. deranjând

deranja vb., ind. prez. 1 sg. deranjez, 3 sg. și pl. deranjează, 1 pl. deranjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. deranjeze; ger. deranjând

deranja (ind. prez. 3 sg. și pl. deranjează, 1 pl. deranjăm, ger. deranjînd)

DERANJA vb. 1. a răscoli, a răvăși, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hârtiile?) 2. a strica. (Să nu-mi ~ pieptănătura.) 3. v. defecta. 4. a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stânjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ liniștea cuiva.) 6. v. strica. 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul să te ~ până la mine.)

DERANJA vb. 1. a răscoli, a răvăși, a zăpăci, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hîrtiile?) 2. a strica. (Să nu-mi ~ pieptănătura.) 3. a (se) defecta, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (S-a ~ un sistem tehnic.) 4. a incomoda, a încurca, a jena, a stingheri, a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ liniștea cuiva.) 6. (MED.) a i se strica. (I s-a ~ stomacul.) 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul să te ~ pînă la mine.)

deranja (deranjez, deranjat), vb. – A deranja, a importuna. Fr. déranger. – Der. deranj, s. n., deverbal, ca dejun de la déjeuner, denunț de la dénoncer; deranjament, s. n.