6 definiții pentru descuiere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
descuiere sf [At: DDRF / V: ~iare[1] / Pl: ~ri / E: descuia] 1 (Îrg) Deschidere cu un cui de lemn a unei uși încuiate Si: descuiat1 (1). 2 Deschidere cu cheia a unei uși, ferestre, a unui lacăt sau a unei broaște Si: descuiat1 (2). 3-4 (Îvp) Vindecare a oamenilor sau animalelor (de constipație sau) de retenție urinară Si: descuiat1 (3-4), descuietură (1-2). corectat(ă)
- ~iare → ~iare — Ladislau Strifler
descuiare sf vz descuiere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descuiu, -uiam 1 imp., -uiere inf. s., -uiat prt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCUIERE s. deschidere. (~ unei uși încuiate.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCUIERE s. deschidere. (~ unei uși încuiate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Descuiere ≠ încuiere
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: descuiere
descuiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
descuiare
substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
descuiere, descuierisubstantiv feminin
- 1. Deschidere. Sinonimesinonime: deschidere antonime: încuiere