DESFĂȘURA, desfășor, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. ◊ Refl. Un sul de hârtie se desfășoară. ♦ Refl. (Despre unități militare) A trece de la o formație de marș la dispozitivul de luptă. 2. Refl. și tranz. Fig. (Despre locuri și priveliști din natură) A (se) înfățișa, a (se) arăta treptat (în toată amploarea); a (se) întinde, a (se) așterne până departe. ♦ Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua în fazele sale succesive. 3. Tranz. A înfăptui o acțiune de durată, pe etape succesive și pe un plan larg. ◊ Refl. Ce viață trepidantă trebuie să se desfășoare acolo! [Prez. ind. și: desfășur] – Pref. des- + [în]fășura.

desfășura [At: LB / Pzi: desfășor și desfășur / E: ml disfaciolare sau des- + (în)fășura] 1 vt (C.i. obiecte) A face să nu mai fie înfășurat, ghemuit, strâns Si: a derula, a desface. 2 vt A întinde pe toată lungimea sau suprafața. 3 vr (D. fapte, acțiuni) A se petrece. 4 vr A evolua în faze succesive Si: a decurge. 5 vt (C.i. acțiuni de luptă) A înfăptui pe etape succesive și pe un plan larg în vederea unui scop. 6 vt (D. unități militare) A trece în formație de luptă. 7 vt A da dovadă de... 8 vt (Îvr) A degaja. 9 vt A dezvolta. 10-11 vtr (Fig; d. locuri și priveliști din natură) A (se) arăta treptat în toată amploarea Si: a se înfățișa. 12-13 vtr A (se) întinde până departe.

DESFĂȘURA, desfășor, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. ◊ Refl. Un sul de hârtie se desfășoară. ♦ Refl. (Despre unități militare) A trece la o formație de luptă. 2. Refl. și tranz. Fig. (Despre locuri și priveliști din natură) A (se) înfățișa, a (se) arăta treptat (în toată amploarea); a (se) întinde, a (se) așterne până departe. ♦ Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua în fazele sale succesive. 3. Tranz. A înfăptui o acțiune de durată, pe etape succesive și pe un plan larg. ◊ Refl. Ce viață trepidantă trebuie să se desfășoare acolo! [Prez. ind. și: desfășur] – Lat. disfasciolare sau rom. des¹- + [în]fășura.

DESFĂȘURA, desfășor și desfășur, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. Armatele... Desfășură largi steaguri de falnică paradă. ALECSANDRI, P. III 336. Desfășurînd vălul... o coperi cu el. NEGRUZZI, S. I 32. Calul iar își răpezea, Peste teancuri [de postav] el zbura, Apoi le desfășura Și le da pe la nuntași Care-n lupte sînt fruntași. ALECSANDRI, P. P. 176. ◊ (Poetic) Răsai, o dimineață!... Desfășură în aer cosița ta bălaie, Pe care flori de aur și roze strălucesc. BOLINTINEANU, O. 199. ◊ Fig. Inima-mi... Slăvește sărbătoarea Veacului, Cînd zorii desfășoară flamuri De sînge și flăcări. BENIUC, V. 64. ◊ Expr. A desfășura steagurile (sau steagul) = a porni la luptă, a începe o acțiune de mare amploare. Sub conducerea partidelor comuniste și muncitorești, oamenii muncii din toate țările desfășoară larg steagul luptei internaționaliste. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 26, 1/2. ◊ Refl. Se juca așa de frumușel, încît ghemul nici nu se desfășura. ISPIRESCU, L. 286. Turbanul nu i s-ar fi desfășurat. NEGRUZZI, S. I 21. ♦ Refl. (Despre unități militare) A trece de la o formație de marș sau premergătoare de luptă la o formație de luptă. 2. Refl. Fig. (Despre locuri și priveliști din natură) A se înfățișa în aspectele lor succesive, a se arăta în toată amploarea, a se perinda, a se succeda. Oamenilor li se desfășură înaintea ochilor o cîmpie necuprinsă, un pămînt vînăt, acoperit cu buruienile topite de geruri. CAMILAR, TEM. 47. Bărăganul tăcea, desfășurîndu-se ca o mare împietrită în necunoscutul depărtării. SADOVEANU, O. III 664. Drumul neted și larg se desfășura înaintea noastră gălbiu și lung. HOGAȘ, DR. II 3. ◊ Tranz. Munții își desfășoară fastul fără seamăn al marilor lor cetăți. BOGZA, C. O. 336. Ah, dragii mei, cît de lină a fost ziua aceea de început de toamnă și cît de măreț și de solemn își desfășura codrul valurile. SADOVEANU, O. IV 484. Cîte-o femeie... își desfășura trecătoarele umbre prin spațiul neguros. EMINESCU, N. 34. ♦ (Despre fapte, evenimente) A se înlănțui, a trece în mod succesiv prin fața spectatorului, a evolua. Ar vedea, ca într-o panoramă, desfășurîndu-se dinainte-i toate acțiunile pornite din această crudă dar bărbătească aplecare a firii omenești. ODOBESCU, S. III 51. 3. Tranz. (Cu privire la acțiuni de durată) A înfăptui în chip succesiv, pe etape și pe un plan larg. Folosind exemple concrete locale, gazeta de perete trebuie să desfășoare o largă muncă de educare a oamenilor muncii în spiritul patriotismului și internaționalismului proletar. SCÎNTElA, 1953, nr. 2689. ◊ Refl. Ce viață arzătoare, plină de clocot și de putere trebuia să să desfășoare acolo! VORNIC, P. 183.

A DESFĂȘURA desfășor tranz. 1) A face să se desfășoare. 2) (acțiuni de amploare) A realiza în etape succesive. 3) (subiecte, idei etc.) A expune în mod amănunțiț; a reda pe larg; a dezvolta. /<lat. disfasciolare

A SE DESFĂȘURA se desfășoară intranz. 1) (despre gheme sau ață înfășurată pe un ghem) A se desface într-un fir lung și continuu; a se deșira. 2) (despre unități militare) A se aranja în vederea unei acțiuni de luptă. 3) (despre evenimente, acțiuni etc.) A avea loc (într-un anumit mod); a-și urma cursul firesc; a decurge; a evolua. 4) fig. (despre priveliști, peisaj) A se întinde în fața ochilor; a se deschide. /<lat. disfasciolare

desfășurà v. 1. a întinde ce era înfășat; 2. fig. a face s’apară: a desfășura un mare zel. [V. înfășurà].

desfășór (vest) și desfășur (est), a -fășurá v. tr. (lat. dis-facĭolare. V. înfășor. Desfășor, -orĭ, oară; să desfășoare). Întind, dezvolt ceĭa ce era înfășurat (propriŭ și fig.); a desfășura steagu, armata, forțele. V. developez, dezvolt.

desfășura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfășor, 2 sg. desfășori, 3 desfășoară; conj. prez. 1 sg. să desfășor, 3 să desfășoare; imper. 2 sg. afirm. desfășoară

desfășura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfășor, 3 desfășoară; conj. prez. 3 să desfășoare

desfășura vb., ind. prez. 1 sg. desfășor, 3 sg. și pl. desfășoară; conj. prez. 3 sg. și pl. desfășoare

desfășura (ind. prez. 1 sg. desfășor, 3 sg. și pl. desfășoară)

desfășur, -fășură 3.

DESFĂȘURA vb. 1. a (se) desface, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (Se ~ un fir depănat.) 2. v. desface. 3. a (se) întinde, (Mold.) a (se) dișterne. (Acțiunea se ~ pe o anumită perioadă.) 4. a se derula, a evolua, a se întâmpla, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 5. a evolua, a merge. (Treaba se ~ bine.) 6. a decurge, a evolua, a se petrece. (Partida s-a ~ în bune condiții.) 7. v. disputa. 8. a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 9. a da, a duce, a purta, a susține, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă pentru...)

DESFĂȘURA vb. 1. a (se) desface, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (Se ~ un fir depănat.) 2. a desface, a întinde, a răsfira. (Pasărea își ~ aripile) 3. a (se) întinde, (Mold. a (se) dișterne. (Acțiunea se ~ pe o anumită perioadă.) 4. a evolua, a se întîmpla, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 5. a evolua, a merge. (Treaba se ~ bine.) 6. a decurge, a evolua, a se petrece. (Partida s-a ~ în bune condiții.) 7. a se disputa, a se juca. (Meciul s-a ~ pe Stadionul Giuleștl.) 8. a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 9. a da, a duce, a purta, a susține, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă pentru...)

A (se) desfășura ≠ a (se) înfășura