despuiere sf [At: BIBLIA (1688), 7¹/1 / V: ~poiare, ~poie~, ~iare, dispoiare, dispoie~ / Pl: ~ri / E: despuia] 1 (Înv) Jupuire de piele Si: despuiat¹ (1). 2 (Trs) Desprindere a blănii jupuite de pe piele Si: despuiat¹ (2). 3 (Înv) Coșcovire a tencuielii Si: despuiat¹ (3). 4 Dezbrăcare până la piele Si: despuiat¹ (4). 5 Rămânere într-o ținută vestimentară excesiv de sumară Si: despuiat¹ (5). 6 (Pex) Dezbrăcare. 7 (Pan) Scoatere a cojii unor fructe, legume etc. Si: despuiat¹ (7). 8 (Ban; îf ~poi~) Desprindere a boabelor de pe cocean Si: despuiat¹ (8). 9 (Reg; îf ~poi~) Curățare a foilor de pe știulete Si: despuiat¹ (9). 10 (Pan) Cădere a frunzelor Si: despuiat¹ (10). 11 (Pan) Dispariție a vegetației Si: despuiat¹ (11). 12 (Pan) Defrișare. 13-14 Însușire prin mijloace necinstite a (tot) ceea ce are mai de preț cineva Si: despuiat¹ (13-14). 15 Privare în mod nedrept de către asupritor a celui asuprit de anumite bunuri Si: despuiat¹ (15). 16 Depopulare. 17 Privare de un drept, un bun etc. de care cineva se bucurase mai înainte Si: despuiat¹ (17). 18 Extragere a tot ceea ce prezintă interes în vederea unei cercetări, analize etc. 19 (Îe) ~ea scrutinului Scoatere din urnă și numărare a tuturor voturilor obținute de candidați într-o alegere. 20 (Îvr; ccr) Rămășițe pământești.

DESPUIERE, despuieri, s. f. (Neobișnuit la pl.) Acțiunea de a (se) despuia. 1. Prădare, jefuire. (Atestat în forma despoiere) Ispitele sînt... despoierea și mișălia, minciuna și lăcomia, zgîrcenia și împilarea domnilor și a boierilor. RUSSO, O. 41. ♦ (Concretizat, la pl., neobișnuit) Pradă de război. (Cu pronunțare regională) Mai încolo pe ziduri, stau rînduite, peste un zăblău (= pătură) vărgat, arme de tot felul, coifuri, zale de fier, tuiuri, iatagane trunchiete și dispuieri luate de pe la dușmanii învinși. ODOBESCU, S. A. 85. 2. Dezbrăcare (pînă la piele). 3. Extragere amănunțită (dintr-o carte, un dosar, un document, un manuscris) a tot ce prezintă interes pentru o anumită chestiune. 4. (În expr.) Despuierea scrutinului = deschiderea urnelor și numărarea voturilor. Consiliile electorale ale circumscripțiilor și ale birourilor de vot au procedat la despuierea scrutinului. SCÎNTEIA, 1947, nr. 747. – Variantă: despoiere (VLAHUȚĂ, O. A. 222) s. f.

despuiere f. 1. acțiune de a despuia; 2. pl. rămășițe: muritoarele despuieri ale Domniței OD. [Sensul 2 după fr. dépouilles].

despoiare sf vz despuiere

despoiere sf vz despuiere

despuiare sf vz despuiere

despuiere s. f., g.-d. art. despuierii; pl. despuieri

despuiere s. f., g.-d. art. despuierii; pl. despuieri

despuiere s. f. (sil. -pu-ie-), g.-d. art. despuierii; pl. despuieri

despoiu, -poaie 3, -poiam 1 imp., -poiere inf. s.

DESPUIERE s. 1. v. dezbrăcare. 2. v. excerptare.

DESPUIERE s. v. asuprire, defoliație, defoliere, deposedare, desfrunzire, exploatare, împilare, jefuire, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prădare, prigoană, prigonire, urgisire.

despuiere s. v. ASUPRIRE. DEFOLIAȚIE. DEFOLIERE. DEPOSEDARE. DESFRUNZIRE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. JEFUIRE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PRĂDARE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. URGISIRE.

DESPUIERE s. 1. dezbrăcare, dezgolire, (pop.) golire, (~ cuiva, la baie.) 2. excerptare. (~ a unor texte.)