opțiuni
  • info

13 definiții pentru dezavua

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAVUA, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.

DEZAVUA, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.

dezavua vt [At: ALEXI, W. / S și: desa~ / P: ~vu-a / Pzi: ~uez[1] / E: fr désavouer] (C.i. oameni, idei, acțiuni etc.) 1 A dezaproba. 2 A condamna. 3 A nu recunoaște. 4 A contesta. modificată

  1. În original, pzi greșit tipărit: nez — LauraGellner

DEZAVUA, dezavuez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezaproba, a se desolidariza de spusele sau de actele cuiva. «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4. – Pronunțat: -vu-a.

DEZAVUA vb. I. tr. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaște ceva. [Pron. -vu-a. / < fr. désavouer].

DEZAVUA vb. tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza să recunoască ceva; a renega. (< fr. désavouer)

A DEZAVUA ~ez tranz. livr. 1) (acțiuni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. [Sil. -vu-a] /<fr. désavouer

* dezavuéz v. tr. (fr. désavouer). Declar că n’am autorizat pe cineva să facă ce a făcut, reprob: a dezavua un ministru plenipotențiar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezavua (a ~) (livr.) (desp. de-za-/dez-a-vu-a) vb., ind. prez. 1 sg. dezavuez (desp. -vu-ez), 3 dezavuează (desp. -vu-ea-), 1 pl. dezavuăm (desp. -vu-ăm); conj. prez. 1 sg. să dezavuez, 3 să dezavueze; ger. dezavuând (desp. -vu-ând)

!dezavua (a ~) (livr.) (de-za-vu-a/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezavuează, 1 pl. dezavuăm (-vu-ăm); conj. prez. 3 să dezavueze (-vu-e-); ger. dezavuând (-vu-ând)

dezavua vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavuez, 3 sg. și pl. dezavuează, 1 pl. dezavuăm (sil. -vu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. dezavueze (sil. -vu-e-); ger. dezavuând (sil. -vu-ând)

desavuez, -uează 3, -ueze 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZAVUA vb. v. blama, condamna, desolidariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.

dezavua vb. v. BLAMA. CONDAMNA., DESOLIDARIZA. DEZAPROBA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA.

Intrare: dezavua
  • silabație: de-za-vu-a, dez-a-vu-a info
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezavua
  • dezavuare
  • dezavuat
  • dezavuatu‑
  • dezavuând
  • dezavuându‑
 singular plural
  • dezavuează
  • dezavuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezavuez
 (să)
  • dezavuez
  • dezavuam
  • dezavuai
  • dezavuasem
a II-a (tu)
  • dezavuezi
 (să)
  • dezavuezi
  • dezavuai
  • dezavuași
  • dezavuaseși
a III-a (el, ea)
  • dezavuează
 (să)
  • dezavueze
  • dezavua
  • dezavuă
  • dezavuase
plural I (noi)
  • dezavuăm
 (să)
  • dezavuăm
  • dezavuam
  • dezavuarăm
  • dezavuaserăm
  • dezavuasem
a II-a (voi)
  • dezavuați
 (să)
  • dezavuați
  • dezavuați
  • dezavuarăți
  • dezavuaserăți
  • dezavuaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezavuează
 (să)
  • dezavueze
  • dezavuau
  • dezavuară
  • dezavuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezavua, dezavuezverb

  • 1. livresc A condamna spusele sau faptele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: condamna dezaproba
    • format_quote «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4. DLRLC
    • 1.1. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. DN
      • 1.1.1. A refuza să recunoască ceva. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
        sinonime: renega
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.