19 definiții pentru despuia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPUIA, despoi, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăța de coajă; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. [Pr.: -pu-ia.Var.: despoia vb. I] – Lat. dispoliare.

DESPUIA, despoi, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăța de coajă; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. [Pr.: -pu-ia.Var.: despoia vb. I] – Lat. dispoliare.

despuia [At: PRAV. 23 / V: ~poia, dispoia / Pzi: ~poi / E: ml dispoliare] 1 vt (Îrg; Mol) A jupui de piele. 2 vr (Trs; d. blana jupuită) A se desprinde singură de pe piele. 3 vr (Înv; d. tencuială) A se coșcovi. 4-5 vtr A (se) dezbrăca până la piele. 6-7 vtr (A face să rămână sau) a rămâne într-o ținută vestimentară excesiv de sumară. 8-9 vtr (Pgn; pop) A (se) dezbrăca. 10 vt (Îlav) Pe ~ate Până la ultimul ban. 11 vt (Pan; c.i. legume, fructe etc.) A scoate coaja. 12 vt (Ban; îf. ~poia) A face să se desprindă de pe cocean. 13 vt (Reg; îf ~poia; c.i. știuleți) A curăța de foi. 14-17 vtr (Pan) (A face să rămână sau) a rămâne (fără frunze sau) fără vegetație. 18 vt (Pan; c.i. păduri) A defrișa fără milă. 19 vt (D. hoți, bandiți, dușmani; c.i. victime) A-și însuși prin mijloace necinstite (tot) ceea ce are mai de preț cineva. 20 vt (D. stăpâni asupritori) A dispune în mod nedrept luarea unor bunuri. 21 vt (Îrg; d. țări, regiuni) A depopula. 22 vt (C.i. oameni) A priva de un drept, un bun etc. de care se bucurase mai înainte. 23 vt (C.i. opere scrise, izvoare etc.) A extrage tot ceea ce prezintă interes în vederea unei cercetări, analize etc. Si: a excerpta. 24 vt (Îe) A ~ scrutinul A scoate din urnă și a număra toate voturile obținute de candidați în alegeri.

DESPUIA, despoi, vb. I. Tranz. (Și în forma despoia, adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. (Uneori determinat prin «la piele» sau «pînă la piele») A dezbrăca, a lăsa în pielea goală. Gaițele, scai pe soră-mea, o despoaie la piele, o gîdilă, o ciup, o înveșmîntează cu cămașa scoasă din lacră. STANCU, D. 179. ◊ Refl. Ca și cum ar fi fost să se îmbăieze, se despoia de tot puținul ce avea pe dinsa. M. I. CARAGIALE, C. 138. ♦ Fig. (Cu privire la arbori sau la locuri cu vegetație) A desfrunzi; a lăsa fără verdeață. Suflă, doamne – un vînt, Suflă-l pe pămînt, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie. ALECSANDRI, P. P. 189. ◊ Refl. De verziș se despoiau, Cu nori negri se-nvăleau, Frunzele-și îngălbineau. ALECSANDRI, P. I 107. 2. A-i lua cuiva tot ce are, a lăsa pe cineva fără nimic; a prăda, a jefui. Iau din gura omului cea din urmă bucățică de pîne, îl despoaie de cea de pe urmă haină. GHEREA, ST. CR. II 114. El schimbase patru femei, care toate l-au despuiat și jăfuit. SLAVICI, O. II 384. Și pîndește la strîmtori, De despoaie negustori Și tot prinde la boieri, De-i curăță de averi. ALECSANDRI, P. P. 159. ◊ Refl. Trebuie să fii mai năuc decît toți năucii de pe lumea asta, dacă gîndești că s-o despoia boierimea, ca să te răsplătească pentru niscai trebi gata-mplinite. GALAN, Z. R. 39. ◊ (Cu privire la obiectul jefuit) Iacă-mi sari cu vorba că eu fur din gard! Vreai să-ți fac eu poate gardul nou? Ba bine; Leagă-te de fată-ți, ce te legi de mine? Ea-ți despoaie gardul. COȘBUC, P. I 252. Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumii, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. 3. (Cu privire la ființe sau la părți ale corpului; uneori determinat prin «de piele») A jupui. Optzeci de oi despoaie Și prin frigări le pun; De surle, de cimpoaie Pădurile răsun. NEGRUZZI, S. II 24. Alelei! pui de ciocoi! De te-aș prinde la zăvoi, Să-ți dau măciuci să te moi, De piele să te despoi! ALECSANDRI, P. P. 250. ♦ (Rar, determinat prin «de coajă») A curăța de coajă; a coji. (Atestat în forma despoia) Părinte Vavila, întrebă Grigoriță... despoind foarte metodic de coajă un măr domnesc, aveți capre multe în mînăstire? HOGAȘ, DR. 268. 4. A scoate dintr-o scriere, dintr-un registru, dintr-un dosar etc. tot ce prezintă interes pentru lămurirea unei chestiuni. (Refl. pas.) Pentru această ediție critică s-au despuiat toate manuscrisele.A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. – Variantă: despoia vb. I.

A DESPUIA despoi tranz. 1) A face să se despoaie. 2) (persoane) A deposeda de tot ce are, cu forța; a prăda; a jefui; a jecmăni; a jupui. 3) (animale moarte) A curăța de piele; a jumuli; a ecarisa; a jupui. 4) rar (arbori, plante etc.) A curăța de coajă; a coji; a jupui. 5) (materiale dintr-un text, dosar sau dintr-o lucrare, publicație) A extrage în vederea studierii sau întocmirii unui studiu științific; a excerpta. ◊ ~ scrutinul a extrage din urnă buletinele de vot pentru a stabili rezultatele unei alegeri. [Sil. -pu-ia] /<lat. dispoliare

A SE DESPUIA mă despoi intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se dezgoli. 2) (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se dezgoli. /<lat. dispoliare

despuià v. 1. a desbrăca până la piele, a prăda cu totul; 2. a cerceta într’un mod sumar: a despuia scrutinul; 3. a se lepăda: munții de verziș se despuiau AL. [Lat. DISPOLIARE].

DESPOIA vb. I v. despuia.

DESPOIA vb. I v. despuia.

DESPOIA vb. I v. despuia.

despoia v vz despuia

despóĭ, a -ĭa v. tr. (lat. dĭs-spǒliere saŭ dĕ-spǒliare; it. spogliare, pv. despolhar, fr. dépouiller, sp. pg. despojar.Despoĭ, dispoĭ, despoaĭe, despoĭem, despoĭațĭ; să despoaĭe. V. spoliez). Dezbrac de tot. Jăfuiesc, prad, spoliez: a despoĭa pe cineva de avere. Privez, lipsesc: vîntu a despoĭat pomiĭ de frunze. A despoĭa scrutinu, a cerceta buletinele de vot depuse în urnă. – În vest despuĭem, -spuĭațĭ, -uĭat. Forma pop. dispoĭ se aude și’n est, și’n vest.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

despuia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. despoi, 3 despoaie, 1 pl. despuiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să despoi, 3 să despoaie; imper. 2 sg. afirm. despoaie(-l, despoai-o); ger. despuind

despuia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. despoi, 3 despoaie, 1 pl. despuiem; conj. prez. 3 să despoaie; ger. despuind

despuia vb. (sil. -pu-ia), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. despoi, 3 sg. și pl. despoaie, 1 pl. despuiem; ger. despuind

despuia (ind. prez. 1 sg. despoi, 3 sg. și pl. despoaie, 1 pl. despuiem)

despoiu, -poaie 3, -poiam 1 imp., -poiere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPUIA vb. 1. v. dezbrăca. 2. v. excerpta.

DESPUIA vb. v. asupri, coji, defolia, deposeda, descoji, desfrunzi, exploata, împila, împovăra, jefui, jupui, năpăstui, năpârli, oprima, oropsi, persecuta, prăda, prigoni, scutura, tiraniza, urgisi.

despuia vb. v. ASUPRI. COJI. DEFOLIA. DEPOSEDA. DESCOJI. DESFRUNZI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. JEFUI. JUPUI. NĂPĂSTUI. NĂPÎRLI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRĂDA. PRIGONI. SCUTURA. TIRANIZA. URGISI.

DESPUIA vb. 1. a (se) dezbrăca, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) tîrși. (Ce te-ai ~ așa?) 2. a excerpta. (A ~ un text.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

despuia (despoi, despuiat), vb.1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A scoate, a dezgoli. – 3. A fura, a jefui, a prăda. – 4. A examina. – Var. despoia. Mr. dispol’u, dispul’are, megl. dispol’, istr. despol’u. Lat. dĭspolĭāre (Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 525; Candrea-Dens., 492; REW 2602; Tiktin), cf. it. despogliare, prov., cat. despullar, fr. dépouiller, sp., port. despojar. Sensul 4 este un galicism, care traduce sensul fr. dépouiller.

Intrare: despuia
verb (VT108)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despuia
  • despuiere
  • despuiat
  • despuiatu‑
  • despuind
  • despuindu‑
singular plural
  • despoaie
  • despuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despoi
(să)
  • despoi
  • despuiam
  • despuiai
  • despuiasem
a II-a (tu)
  • despoi
(să)
  • despoi
  • despuiai
  • despuiași
  • despuiaseși
a III-a (el, ea)
  • despoaie
(să)
  • despoaie
  • despuia
  • despuie
  • despuiase
plural I (noi)
  • despuiem
(să)
  • despuiem
  • despuiam
  • despuiarăm
  • despuiaserăm
  • despuiasem
a II-a (voi)
  • despuiați
(să)
  • despuiați
  • despuiați
  • despuiarăți
  • despuiaserăți
  • despuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • despoaie
(să)
  • despoaie
  • despuiau
  • despuia
  • despuiaseră
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despoia
  • despoiere
  • despoiat
  • despoiatu‑
  • despoind
  • despoindu‑
singular plural
  • despoaie
  • despoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despoi
(să)
  • despoi
  • despoiam
  • despoiai
  • despoiasem
a II-a (tu)
  • despoi
(să)
  • despoi
  • despoiai
  • despoiași
  • despoiaseși
a III-a (el, ea)
  • despoaie
(să)
  • despoaie
  • despoia
  • despoie
  • despoiase
plural I (noi)
  • despoiem
(să)
  • despoiem
  • despoiam
  • despoiarăm
  • despoiaserăm
  • despoiasem
a II-a (voi)
  • despoiați
(să)
  • despoiați
  • despoiați
  • despoiarăți
  • despoiaserăți
  • despoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • despoaie
(să)
  • despoaie
  • despoiau
  • despoia
  • despoiaseră
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispoia
  • dispoiere
  • dispoiat
  • dispoiatu‑
  • dispoind
  • dispoindu‑
singular plural
  • dispoaie
  • dispoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dispoi
(să)
  • dispoi
  • dispoiam
  • dispoiai
  • dispoiasem
a II-a (tu)
  • dispoi
(să)
  • dispoi
  • dispoiai
  • dispoiași
  • dispoiaseși
a III-a (el, ea)
  • dispoaie
(să)
  • dispoaie
  • dispoia
  • dispoie
  • dispoiase
plural I (noi)
  • dispoiem
(să)
  • dispoiem
  • dispoiam
  • dispoiarăm
  • dispoiaserăm
  • dispoiasem
a II-a (voi)
  • dispoiați
(să)
  • dispoiați
  • dispoiați
  • dispoiarăți
  • dispoiaserăți
  • dispoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • dispoaie
(să)
  • dispoaie
  • dispoiau
  • dispoia
  • dispoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despuia, despoiverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) dezbrăca în pielea goală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezbrăca
    • format_quote Gaițele, scai pe soră-mea, o despoaie la piele, o gîdilă, o ciup, o înveșmîntează cu cămașa scoasă din lacră. STANCU, D. 179. DLRLC
    • format_quote Ca și cum ar fi fost să se îmbăieze, se despoia de tot puținul ce avea pe dînsa. M. I. CARAGIALE, C. 138. DLRLC
    • 1.1. A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: desfrunzi
      • format_quote Suflă, doamne – un vînt, Suflă-l pe pămînt, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie. ALECSANDRI, P. P. 189. DLRLC
      • format_quote De verziș se despoiau, Cu nori negri se-nvăleau, Frunzele-și îngălbineau. ALECSANDRI, P. I 107. DLRLC
  • 2. tranzitiv A-i lua cuiva tot ce are. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iau din gura omului cea din urmă bucățică de pîne, îl despoaie de cea de pe urmă haină. GHEREA, ST. CR. II 114. DLRLC
    • format_quote El schimbase patru femei, care toate l-au despuiat și jăfuit. SLAVICI, O. II 384. DLRLC
    • format_quote Și pîndește la strîmtori, De despoaie negustori Și tot prinde la boieri, De-i curăță de averi. ALECSANDRI, P. P. 159. DLRLC
    • format_quote reflexiv Trebuie să fii mai năuc decît toți năucii de pe lumea asta, dacă gîndești că s-o despoia boierimea, ca să te răsplătească pentru niscai trebi gata-mplinite. GALAN, Z. R. 39. DLRLC
    • format_quote Ia – că-mi sari cu vorba că eu fur din gard! Vreai să-ți fac eu poate gardul nou? Ba bine; Leagă-te de fată-ți, ce te legi de mine? Ea-ți despoaie gardul. COȘBUC, P. I 252. DLRLC
    • format_quote Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumii, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. DLRLC
  • 3. tranzitiv A jupui de piele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jupui
    • format_quote Optzeci de oi despoaie Și prin frigări le pun; De surle, de cimpoaie Pădurile răsun. NEGRUZZI, S. II 24. DLRLC
    • format_quote Alelei! pui de ciocoi! De te-aș prinde la zăvoi, Să-ți dau măciuci să te moi, De piele să te despoi! ALECSANDRI, P. P. 250. DLRLC
    • 3.1. rar A curăța de coajă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: coji
      • format_quote Părinte Vavila, întrebă Grigoriță... despoind foarte metodic de coajă un măr domnesc, aveți capre multe în mînăstire? HOGAȘ, DR. 268. DLRLC
  • 4. tranzitiv A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: excerpta
    • format_quote reflexiv pasiv Pentru această ediție critică s-au despuiat toate manuscrisele. DLRLC
    • chat_bubble A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.